Articole, Carti, Uncategorized

Gordon Ramsay – Humble Pie

Nu ştiu cum de m-am apucat să scriu fix despre cartea asta. Poate pentru că e cea mai recentă lectură, dar cred că şi cea mai uşurică din ultima vreme. Chiar dacă am citit-o direct în engleză, în două ture de citit am terminat-o. Şi am avut şi norocul să o găsesc la un anticariat cu 5 lei. Deci mi-a adus câteva bucurii în plus cartea asta:D.

Ştiu că părerile despre Gordon Ramsay sunt împărţite. Nu din perspectiva lui ca bucătar, ci din cauza imaginii pe care şi-a făcut-o în show-uri precum Hell-s Kitchen, din care a ieşit cam şifonat pentru că nu prea şi-a putut stăpâni limbajul şi temperamentul. Eh…în cartea asta o să aflaţi prin câte trecea omul în timp ce se filma show-ul respectiv. Ştiu că nu e o scuză, dar pentru oamenii super focusaţi pe carieră, e o pierdere de timp să se preocupe de rating şi de dat bine la cameră. Ei vor doar să gătească. Eu una nu prea ştiam mare lucru despre el, recunosc că i-am urmărit de câteva ori emisiunile şi am adaptat reţeta de şniţele de legume de la el, dar mi-a plăcut destul de mult cartea. Nu e scrisă cu cine ştie ce pretenţii, se cam abuzează de cuvântul F***, dar în rest, mi se pare ok. Nu prea m-a pasionat partea despre cariera lui în fotbal, în schimb mă fascinează oamenii care devin obsedaţi de carieră şi reuşesc să suporte orice ca să ajungă cât mai sus. Au genul ăla de pasiune nebună care îi ţine zi şi noapte la locul de muncă şi în loc să-i stoarcă de energie, le dă şi mai multă. Altfel, nu-mi explic cu reuşeşte să lucreze aşa de mulţi ani într-un ritm constant. Mi se pare că el a fost unul dintre norocoşii care şi-a găsit o soţie la fel ca el, care să aibă aceleaşi principii în ceea ce priveşte cariera şi să-l înţeleagă când lucra muuult peste program. Există şi o parte super tristă a vieţii sale, în special copilăria şi relaţia cu tatăl său, iar mai apoi relaţia cu fratele său dependent de droguri. Pentru un om care a trăit cu aşa de multe variabile pe care nu le putea controla, eu zic că a luptat mult şi a ajuns foarte departe. Eu zic că e o carte care merită citită, fie că vă place Gordon, fie că nu.

P.S: Nu comentez titlul pentru că nu mi se pare că Gordon e foarte umil:) Cred că un alt adjectiv i s-ar fi potrivit mult mai bine. “Workaholic Pie” mai degrabă:D

432075