Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Factorul groazei – Robert Harris (vALLuntar 2)

Aveam alte cărţi în program săptămâna asta. Am zis că doar o răsfoiesc puţin să văd dacă ar fi pe placul meu.  Şi nu am mai lăsat-o din mână până azi noapte când am închis ochişorii la ultima pagină, fericită că pe Strada Ficţiunii găsesc de toate. Clasici şi opere valoroase, şi uite: scriitori contemporani care te ţin cu sufletul la gură şi laşi totul deoparte ca să termini cartea. E una din cele mai interesante apariţii de la ALL!

Alexander Hoffman e un geniu care se pricepe la statistică, fizică şi inteligenţă artificială. El creează un program, VIXAL 4, care e pe cale să revoluţioneze modul în care se fac tranzacţiile bursiere. Firma lui de hedgefund (adică face investiţii plasănd banii altora la bursă şi investind în ce crede că e profitabil) aduce câştiguri inimaginabile unui grup select care e atras de capacităţile acestui nou program. Singura problemă e că VIXAL are capacitatea de a se dezvolta singur şi de a “gândi” mult mai rapid şi mai complex decât mintea umană. Astfel, el devine un program care pune în pericol economia mondială şi mai ales reuşeşte să se joace cu mintea instabilă a lui Alexander.

Mie cartea mi-a plăcut enorm. Are suspans, indicatori economici şi bursieri cu care m-am tot confruntat pe la facultate în ultima vreme:P, un personaj principal misterios şi genial, citate din Darwin la începutul fiecărui capitol:D. Ce mai..vă garantez că o s-o citiţi pe nerăsuflate.

Pe oameni îi tulbură nu lucrurile în sine, co părerile şi impresiile lor despre lucruri”(Epictet). Limbajul a dezlănţuit puterea imaginaţiei, iar odată cu aceasta s-au născut zvonul, panica, groaza. Algoritmii nu au imaginaţie. Nu intră în panică. Iată de ce sunt perfecţi pentru tranzacţionări pe piaţa de capital.”

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_factorul_groazei_-_robert_harris

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Facultatea lucrurilor de prisos – Iuri Dombrovski (vALLuntar 2)

Cartea asta, alături de jurnalul Sofiei Tolstaia, mi-au redat dorinţa de a citi literatură rusă.  Am avut o perioadă în care nu mă mai atrăgeau deloc scriitorii ruşi şi mă bucur tare mult că am trecut peste faza asta. Iuri Dombrovski a trăit 18 ani în lagărele sovietice şi acest roman, a fost publicat abia după ce au apărut în Rusia reformele lui Gorbaciov.  E o lectură destul de crudă şi de tristă, dar trebuie să conştientizăm că pentru cei care au trecut prin acele perioade, evenimentele descrise în carte erau la ordinea zilei.

Ştim cu toţii cu se făceau arestările în regimurile comuniste. Chiar dacă nu erai vinovat de ceva anume, ţi se răstălmăceau declaraţiile şi ţie şi celorlalţi martori încât cu greu mai scăpa cineva din închisoare. Cam asta se întâmplă cu Zîbin, un conservator de antichităţi care este acuzat pe nedrept de furtul unei cantităţi de aur abia descoperită. Observăm pe parcursul anchetei că logica nu are nicio legătură cu întrebările adresate. Orice gest sau cuvânt este interpretat, fie că se răspunde cu DA fie că se răspunde cu NU la o întrebare, tot înseamnă că ai ceva de ascuns şi complotezi împotriva Uniunii Sovietice. Cartea prezintă tertipurile la care apelează anchetatorii, martorii care cad în plasă speriaţi că deja au fost trădaţi de cei apropiaţi, resemnarea deţinuţilor care deja ştiu cam câţi ani îi aşteaptă în lagăre şi pedepsele crunte la care erau supuşi.

Nu mi-am imaginat că o să citesc pe nerăsuflate o carte de 600 de pagini cu un subiect atât de controversat şi de serios. Mi-a plăcut în special un personaj, preotul Andrei  Kutorga, care aduce un plus de filosofie şi teologie în carte, dezbătând tema trădării lui Iisus şi acţiunile lui Pilat. Pentru mine a fost ca o poveste în poveste, găsind un mic refugiu în explicaţiile lui, un mic răgaz până să te întorci la cei pe care îi lăsaseşi în închisoare: El (Hristos) era departe de tehnica noastră de selecţie a cadrelor… Petru s-a dezis, Toma s-a îndoit, iar Iuda a trădat. Trei din doisprezece! Douăzeci şi cinci la sută ratare. Orice şef de cadre ar fi zburat dacă ar fi făcut o asemenea alegere. Fără dreptul de a mai avea vreo funcţie”.

Cartea asta vă pot spune din tot sufletul că e în topul preferinţelor mele de pe Strada Ficţiunii şi merită citită chiar şi de cei cărora literatura clasică rusă li se poate părea un pic greoaie. Eu una am fost plăcut surprinsă şi vă garantez că veţi avea multe de învăţat din ea.

Toate celelalte recenzii scrise de mine pentru campania vALLuntar le  găsiţi AICI.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

 tn1_facultatea_lucrurilor_de_prisos (1)

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Soţii de artişti – Alphonse Daudet (vALLuntar 2)

Sunt în plină lectură pentru vALLuntar. Am încă vreo 2-3 cărţi începute din care tot citesc în paralel şi sper să le termin în timp util. Dar azi aveam un interval de vreo oră şi un pic liber şi am zis că vreau neapărat să citesc o carte din colecţia „Iubiri de altădată”. Am tot oscilat între vreo 3-4 titluri şi până la urmă mi-am luat “Soţii de artişti” a lui Alphonse Daudet. Da..trebuie să recunosc..faptul că e mititică şi ştiam că o să o termin repede de citit a fost un factor important. Dar am pus ochi şi pe alte titluri pe care o să le citesc în curând. Să revenim la cărticica noastră care e mai mult ca un argument împotriva ideii de căsătorie în rândul artiştilor. Încă din primele pagini, avem un pictor care e împotriva căsătoriei şi consideră că artiştii care se căsătoresc îşi pierd din inspiraţie şi se lasă pradă meschinăriilor de zi cu zi şi un poet care e de acord cu instituţia căsătoriei. Pe parcursul celor 12 povestiri din carte, avem de-a face cu tot felul de tipologii. Soţii geloase,  soţi ţinuţi sub papuc sau mai degrabă doar de decor, soţii care defilează cu noul lor statut, soţi care nu-şi găsesc locul în cuplu şi nici nu mai au prea multă putere şi dorinţă de a crea ceva.

Nu ştiu de care parte a baricadei să mă pun. Să consider că artiştii trebuie lăsaţi în lumea lor de genii neînţelese…sau să cred că pe de altă parte pot fi mai fericiţi într-o viaţă de familie (nu ca exmplele din carte…că acolo nu prea am descoperit cupluri unite). Să se sacrifice pentru artă? Sau să-şi  recunoască (cei din carte nu sunt cine ştie ce artişti celebri) limitele şi să împace arta cu familia? Cred că depinde foarte mult de persoana de lângă tine. Dacă te susţine în ceea ce faci poate reprezenta un impuls şi te poate încuraja în activităţile tale. Dacă în schimb consideră că ceea ce faci e doar o joacă şi nu te apreciază..s-ar putea ca treptat să se deterioreze şi relaţia de cuplu şi pasiunea ta pentru artă.

Dar uite ce m-am luat eu cu filosofii despre cupluri şi nu v-am lăsat să comentaţi. Şi la recenzia asta şi la celelalte scrise de mine în campanie. Le găsiţi pe toate AICI.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_sotii_de_artisti

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Insomnia – Charlie Huston (vALLuntar 2)

Am terminat şi eu de citit într-un final “Insomnia”. De la începutul campaniei tot comentam la celelalte recenzii şi promiteam să o termin şi uite că mi-a luat ceva timp. Nu de alta dar tot găseam altceva de citit în paralel (tot pentru vALLuntar). Să nu mă apuc de dat cu părerea până nu vă spun câteva cuvinte despre subiect.

Este anul 2010 şi lumea e lovită de un virus care cauzează insomnie, epuizare şi inevitabil moarte. Totul se transformă într-un haos, oamenii se luptă pentru un medicament numit DR33AM3R care pe moment îi ajută să iasă din această stare. Virusul se răspândeşte rapid şi nimeni nu vrea să rişte să se contamineze. Cei care au rămas încă neafectaţi sunt tot mai izolaţi, nu se mai organizează activităţi sociale (stadioanele, cinematografele sunt goale), nu se mai ţin cursuri în şcoli, totul doar pentru a fugi de acest virus. În mijlocul acestui univers îl întâlnim pe Parker Hass, un poliţist care are o fetiţă de câteva luni şi o soţie deja insomniacă. Parker încearcă să descopere rădăcinile pieţei în care este comercializat DR33AM3R-ul şi îşi petrece majoritatea timpului vânând traficanţii. Toată cartea mi s-a părut suspectă deoarece când începeam un alt capitol ba se povestea la persoana I, ba la persoana a III a. Abia pe la mijlocul cărţii mi-am dat seama că mai am de-a face cu un personaj: Jasper, asasin de meserie.  Vă las pe voi să descoperiţi mai multe despre întâlnirea celor doi şi mai ales să vă daţi seama dacă vă captivează stilul lui Huston.

Eu una nu am fost super fascinată de carte, dar am apreciat ideea şi scenariul/universul alternativ pe care l-a propus.  Sunt convinsă că pentru mulţi dintre voi va fi o lectură plăcută chiar dacă stilul mi se pare un pic greoi şi poate prea „pierdut în unele detalii inutile” (pentru mine).

P.S: Mai strângem comentarii pentru :  “Poveste de dragoste africană”, “Cele zece mii de dorinte ale imparatului“, “Sus, in aer”, “Urâţii“, “Jurnalul Sofiei Tolstaia” si celelalte recenzii din vALLuntar 2.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

 tn1_insomnia

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Poveste de dragoste africană – Caitlin Davies (vALLuntar 2)

Cartea asta am câştigat-o pe un blog anul trecut (comentând pentru vALLuntar ediţia 1:). Deja mă ducea cu gândul la Corinne Hofmann şi la masaiul ei. De data aceasta o avem în scenă pe Caitlin Davies care se îndrăgosteşte în facultate de Ron şi decide să-l urmeze în Botswana. Măcar Ron nu e genul sălbatic al lui Lketinga mi-am spus. Într-adevăr, relaţia lor poate ar fi avut mai multe şanse de reuşită…dar nu în Botswana tradiţionalistă unde ce zice mama e sfânt şi chiar dacă ai familie şi casă tot trebuie să-i hrăneşti şi pe părinţi, fraţi, nepoţi, foste neveste…Eu vă spun sincer că abandonasem cartea la un moment dat. Mi se părea că e scrisă prea monoton, prea sec. La fel ca şi în cazul lui Corinne Hofmann, nu mă aşteptam la o scriitură strălucită…dar nici să citesc despre Africa şi să mă plictisesc. Totuşi, când am reluat cartea (ajunsesem cam pe la jumătatea ei), am decis să îi acord mai multă atenţie şi să nu fie o lectură pe fugă. A doua jumătate mi s-a părut mult mai bine scrisă (în prima partea aveam impresia că sare mult prea repede peste unele evenimente şi nu mai înţelegeam în ce perioadă a vieţii se petrec). Viaţa lui Caitlin după căsătoria cu Ron intră pe un făgaş cât de cât normal. Ea lucrează la un ziar, se implica activ în viaţa socială a comunităţii cu toate că e privită ca o intrusă, mai vizitează Anglia, îşi contruieşte o casă, naşte o fetiţă pe nume Ruby…şi  un eveniment nefericit îi schimbă radical destinul. Caitlin este violată cu brutalitate în propria ei casă, în timp ce îşi ţinea fetiţa în braţe. Mai halucinant şi mai dureros decât violul este comportamentul celor din jur care o învinovăţesc parcă. După un proces în care aveam impresia că ea e atacatorul, după un şir de teste din care rezultă că din fericire nu a fost infectată cu HIV, Caitlin decide să se întoarcă în Anglia alături de fetiţa sa. Cartea are un final destul de trist deoarece fetiţa nu reuşeşte să înţeleagă noile schimbări şi duce dorul Africii mai mult decât şi-ar fi închipuit Caitlin.

Concluzia mea: cu toate că iniţial nu m-a fermecat suficient, mă bucur că i-am mai dat o şansă acestei cărţi. La fel ca în cazul lui Corinne Hofmann mi-a venit să-i urlu prin carte: What where you thinking?  Dar mă bucur pentru ea şi fetiţa ei că au scăpat cu bine din toate evenimentele de acolo.

P.S: Mai strângem comentarii pentru : “Cele zece mii de dorinte ale imparatului“, “Sus, in aer”, “Urâţii“, “Jurnalul Sofiei Tolstaia” si celelalte recenzii din vALLuntar 2.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_poveste-de-dragoste-africana-q

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Cele zece mii de dorinţe ale împăratului – Jose Freches (vALLuntar 2)

Mă gândeam cu un pic de groază la momentul în care o să scriu recenzia la cartea asta. Nu de alta dar, la fel ca în viaţa reală, nu sunt tare bună la reţinut nume. Şi mai ales când sunt nişte nume mai…sugestive:). Ca să mă înţelegeţi: povestea se desfăşoară în 1660 în Oraşul de Purpură. Întreg romanul prezintă căutarea personajelor în materie de sex. Da…Fifty Shades e mic copil. Doar că numele personajelor, poziţiile, părţile corpurilor sunt descrise metaforic…dar again..suficient de sugestiv. Drept Înainte Mergătorul e un tânăr chipeş care va fi iniţiat în tainele amorului într-un bordel de către Lună Roşcată. Împăratul însuşi caută licori şi remedii pentru o viaţă sexuală mai activă si chiar ajunge să  facă un lucru nemaiauzit pentru un  om de rangul lui: să cheme aceeaşi prostituată (Yadil) de două ori într-o seară. Cu ajutorul unui obiect numit Clopoţelul birman(pe care Lună Roşcată îl furase de la împărat şi care se presupune că ajuta în materie de performanţe sexuale), Drept înainte Mergătorul reuşeşte să o cucerească pe Mireasmă Gingaşă (care din câte ni se spune nu mai avusese orgasm înainte) şi pleacă împreună să găsească un leac permanent pentru frigiditatea ei. În Oraşul Pagodelor, cei doi o întâlnesc pe Floare Rară, care caută cam aceaşi substanţă miraculoasă pentru tatăl ei adoptiv. Cei trei nu ratează ocazia unui menage-a –trois şi după ce fură reţeta de care aveau nevoie merg fuguţa să facă rost de bani şi să-l elibereze pe tatăl Drept Înainte Mergătorului (care am uitat să vă zic de atâtea scene de sex, dar rămăsese acuzat că el ar fi furat Clopoţelul birman). Cu toate că sunt prinşi în timp ce încercau să vândă poţiunea  şi duşi în faţa Împăratului , scenele de măcel sunt din nou înlocuite cu cele de sex. Şi uite aşa, toate personajele cărţii (Lună Roşcată, Împăratul, Yadil, Drept Înainte Mergătorul, Mireasmă Gingaşă, Floare Rară şi Trei Trepte -ştiam că am uitat de un personaj prin toate îmbărligăturile astea- ajung să formeze un Septet (adică o mică-mare orgie).

Septetul se presupune că ar reprezenta împlinirea celor zece mii de dorinţe, nu de alta, dar nici măcar împăratul nu visase la figura asta geometrică. Mai mult, se consideră că pentru a atinge nemurirea, un bărbat trebuie să se culce cu un număr cât mai mare de femei. Am decis să nu mă leg de astfel de subiecte şi păreri ca să nu supăr zeii, taoiştii, confucianiştii, budiştii şi mai ştiu eu ce călugări asiatici care au acces direct karma şi o pot întoarce să mă bată pe umăr:).

Iniţial am crezut că o să fie o lectură dificilă (tot speriată fiind de nume şi de metafore). Pe parcurs mi-am dat seama că e pur şi simplu o metaforă despre sex şi trebuie acceptată ca atare. M-au amuzat unele expresii, unele chiar mi s-au părut interesante şi mi s-a părut per total o cartea diferită. Nu mă aşteptam să găsesc cine ştie ce informaţii despre cultura, istorie sau obiceiuri aşa că nu am fost deloc dezamăgită. Am luat cartea ca atare şi m-am bucurat într-un final că am descoperit un stil diferit de a expune actul sexual, fără vulgarităţi şi cu multe expresii „spumoase”.

Cine mai vrea să contribuie cu o rămurică în plus la copăceii care mai au nevoice, poate să comenteze şi la “Sus, în aer“, “Urâţii”, “Jurnalul Sofiei Tolstaia” dar şi la recenziile anterioare:).

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_cele_10000_de_dorinte_2010_b5_final

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Sus, în aer – Walter Kirn (vALLuntar 2)

Ryan Bingham îşi trăieşte viaţa în Aerocosm – într-o lume în care la ordinea zilei sunt hotelurile de aeroport, zborurile la clasa business, prieteniile superficiale legate pe fugă în timpul unui zbor şi relaţiile intime tot cam pe fugă între două întâlniri de afaceri. Scopurile lui Ryan se rezumă la a obţine un milion de mile de la o companie aeriană şi la a „zbura” spre un job mult visat la MythTech.

Să mă mir de haosul pe care l-am găsit în relaţiile cu familia sau cu „prietenii” lui? Să cred în „vrăjelile” pe care le spune la seminarii celor pe care tocmai i-a concediat dar cărora le vinde iluzii despre cariere de succes? (”Toata lumea ar trebui sa stie, ca in zilele noastre, carierele nu mai reprezinta scari, ci retele.”)

Viaţa lui Ryan mi s-a părut după cum vă spuneam cam haotică dar, am încercat să-l las pe un plan secund şi să mă concentrez mai degrabă pe tipologia lui de om. Acel om mult prea prins în mrejele carierei de success la care visează, acel om care se vede că tânjeşte după un locşor al lui pe care să-l poată numi “acasă”…altfel nu înţeleg de ce ar alege să stea doar la un anumit lanţ de hoteluri care are camerele mobilate identic, de ce mănâncă la aceleaşi restaurante, de ce urmează cu stricteţe aceeaşi paşi şi acelaşi traseu în fiecare călătorie. De unde dorinţa asta pentru ceva cunoscut, familiar. Hai că l-am citit pe om:).

Mi s-a părut o carte un pic tristă. Stilul ăsta de viaţă promovat de americani mă oboseşte chiar şi cînd doar citesc despre el. O viaţă întreagă să fugi după chestii materiale, să nu ai pic de linişte, să nu ai timp pentru relaţii, pentru familie, pentru tine…

Să-mi spuneţi eventual cum vi s-a părut filmul (am înţeles că e cu George Clooney) în caz că l-aţi văzut.

Şi acum să comentăm zic: v-aţi putea adapta unui stil de viaţă atât de agitat? Cât de multe aţi fi dispuşi să sacrificaţi pentru o carieră de succes?

Cartea o puteţi cumpăra de pe site-ul editurii ALL.

P.S: mai am un copăcel care are nevoie de câteva rămurele aici: Urâţii de Dorin Cozan.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_kirn_-_sus_in_aer_final

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Urâţii – Dorin Cozan (vALLuntar 2)

Sunt puţin sceptică atunci când vine vorba de autori români contemporani. Mi se pare că romanelor le lipseşte un anume ritm, că sunt scrise într-un stil greoi, că autorul vrea să-mi dea peste nas cu cât e el de post-post-post modern şi eu am rămas repetentă la capitolul ăsta.

Urâţii” nu pot spune că se încadrează în cele descrise mai sus. E totuşi o carte pe care am ezitat multă vreme să o citesc. Nu reuşeam să trec de primele pagini pentru că mă speriau regionalismele (chiar nu înţelesesem nimic din unele fraze) şi nu vedeam rostul unui roman scris exact aşa cum se aude accentul moldovenesc. Pentru mine una, nefiind familiarizată cu acest accent şi mai ales cu regionalismele, a devenit o lectură destul de greoaie, chiar dacă romanul abia trece de 100 de pagini. Cu toate acestea, într-un fel l-am înţeles pe autor. A vrut să prezinte cât mai autentic satul copilăriei sale, a făcut în aşa fel încât citittorii să fie prietenii lui vechi şi el să depene amintiri împreună cu ei. V-am spus, singura problemă e că uneori m-am simţit exclusă ca cititor. Chiar am vrut să-mi imaginez acel univers, dar multe poveşti nu au fost suficient conturate în cât să înţeleg mare lucru din ele. Şi eu dacă m-aş apuca să scriu despre copilăria la bunici, probabil cei alături de care chiar s-au petrecut evenimentele ar râde cu poftă şi s-ar emoţiona când şi-ar aduce aminte de păţăniile noastre..iar restul ar sta şi s-ar întreba despre ce vorbim.

La Kadia puteţi găsi mai multe informaţii despre regionalismele folosite..eu una nu am mai avut răbdare să le recitesc:)

Ş-api mă gândiesc că dacă el o putut scrie în moldoveneşte, vă pot zâce şi io să lăsaţi un comentariu pe ardeleneşte. Dacă aveţ vreme că nu stau să dau cu paru. V-am ţucat.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_uratii

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Viaţa mea. Fragmente de jurnal – Sofia Tolstaia (vALLuntar 2)

Cei care aţi citit recenzia de ieri la cartea Dariei Donţova o să mă înţelegeţi. E greu să empatizezi cu o persoană care are stări permanete de melancolie, de depresie, de plictis, după ce ai citit aventurile Evlampiei. Mi-a luat un pic de timp să mă acomodez cu stilul Sofiei Tolstaia, să citesc despre problemele din viaţa de zi cu zi pe care uneori le exagera, să încerc totuşi să o înţeleg şi să nu compar personajul anterior (fictiv) cu ea (nevasta lui Lev Tolstoi). După ce am trecut peste acest hop, cartea am citit-o foarte uşor. E păcat că în unii ani a notat în jurnal foarte puţin sau chiar deloc şi am pierdut multe detalii. Mi-ar fi plăcut să citesc în paralel şi jurnalul lui Tolstoi ca să le compar. Există inserate unele pasaje şi din jurnalul lui şi din câte am văzut cei doi aveau destul de multe conflicte şi opinii contradictorii. Pe de o parte aveam impresia că cei doi au avut o căsnicie plină de iubire şi că se completează, iar pe de altă parte aveam impresia că trăiau în conacul ăla mare fiecare cu treaba lui (ea părea mai degrabă o secretară care tot transcria operele lui).

Relaţia Sofiei cu copiii mi s-a părut ciudată. E drept că nu vorbeşte constant despre ei şi nu îţi poţi da seama din carte despre viaţa fiecăruia. Dar vorbeşte constant despre faptul că nu a putut trece peste moartea unuia dintre copiii şi de multe ori aduce în discuţie ideea sinuciderii pentru a fi alături de copilul pierdut. De multe ori mi s-a părut rece faţă de copiii mai mari şi nu am reuşit să înţeleg din jurnal care erau motivele.

Relaţia cu Lev Tolstoi nu am reuşit s-o pricep. Dar vă spuneam că mi-a stârnit curiozitatea să citesc şi jurnalele lui pentru a pune cap la cap impresiile celor doi. Din câte am înţeles, Sofia era foarte deranjată de trecutul amoros al lui Tolstoi şi mai ales de faptul că acum, după ce a experimentat din toate, vrea să impună familiei un stil de viaţă drastic. Am tins să-i dau dreptate Sofiei în legătură cu acest subiect. Ea chiar îi spunea la un moment dat lui Tolstoi că nu i se pare corect faptul că el a trăit o tinereţe în huzur şi acum vine să impună reguli şi să îi reproşeze ei anumite comportamente (în condiţiile în care ea a dus o viaţă liniştită şi cumpătată). Eh..nu-mi plac mie oamenii care trec dintr-o extremă în alta. M-a intrigat şi conflictul cu Biserica pe care l-a avut Tolstoi şi secta care s-a format în jurul ideilor sale despre religie. Cu siguranţă o să caut mai multe informaţii despre asta şi o să vă ţin la curent:D

Vă recomand cu mare drag cartea asta. Sunt sigură că o să vă stârnească interesul şi vouă pentru Tolstoi şi opera lui.

Cartea asta şi cea a Dariei Donţova au fost cele 2 alegeri pe care mi le-a trimis Loredana special pentru campanie. Sunt extrem de încântată de alegerile mele şi vi le recomand încă o dată:) Staţi liniştiţi, mai am câteva recenzii în trăistuţă pentru restul campaniei.

Pentru cei care mai aveţi un pic de timp şi nu aţi comentat, ne mai trebuie câte un  comentariu două la “Manichiură pentru mort“, “Omul invizibil” , “Dezgheţul” “Împăratul tuturor bolilor” şi “Oi înfuriate

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_viata_mea._fragmente_de_jurnal

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Manichiură pentru mort – Daria Donţova (vALLuntar 2)

O să citiţi recenzia la cartea asta. O să îmi spuneţi că pare sau nu pe placul vostru. Nu am cum să vă arat cum zâmbesc de fiecare dată când îmi amintesc de Evlampia (personajul principal) cum exclamam pe aici prin casă la fiecare răsturnare de situaţie sau cum mă opream din râs să-i explic şi lui Moxi ce m-a apucat. La unele recenzii v-am spus că depinde de stare, de gusturi, de câte şi mai câte. Eh, de data asta vă provoc să găsim un cititor căruia să nu-i placă stilul Dariei Donţova şi să nu se bucure că a găsit o autoare rusă de romane poliţiste cu un aer modern şi intrigi bine ţesute. Ok…poate o să găsim, dar nu contează. Atâta de mult mi-a plăcut cartea asta că o să devină o a doua „Livada de mango” pentru mine (carte tot de la ALL pe care o recomandam oricui vroia sa ma asculte, inclusiv străinilor indecişi de prin librării). Să revin la subiect. Vă spun doar câteva cuvinte despre carte ca să nu divulg prea multe. Eufrosina (numele adevărat al Evlampiei) e căsătorită cu Mihail. El e superb şi bogat, au o viaţă îndestulată dar plicticoasă. Motivul principal al acestei plictiseli e în aparenţă chiar Eufrosina cu firea ei bolnăvicioasă, alergică la mai tot ce mişcă, fără talente deosebite şi fără prea multe planuri de viitor. Aflând că Mihail are o amantă, Eufrosina decide să se sinucidă. Soarta  (alias autoarea cărţii în acest caz) decide ca Eufrosina să aibă un accident de maşină şi viaţa ei să se tranforme radical. Din femeia descrisă în rândurile de mai sus nu va mai rămâne nici măcar numele (acum îşi spune Evlampia). Evlampia, pe lângă noua sarcină de a descifra un mister şi de a salva viaţa unei persoane, trebuie să aibă grijă de copii, de o casă plină cu animale, să înveţe să gătească şi să se descurce într-o lume complet diferită. Ca să aflaţi cum a ajuns în această postură şi mai ales să râdeţi cu poftă de peripeţiile ei eu vă recomand încă o dată: citiţi cartea asta! Poate din descriere vi s-a părut că e doar genul de carte uşurică şi amuzantă. E şi asta. Dar eu una am învăţat multe de la Evlampia şi caracterul ei parcă îţi dă poftă de viaţă şi forţe proaspete după o vreme în care multe lucruri au mers cam pe dos. Dar asta e altă poveste…aşa că vă invit la comentarii.

P.S: Bonus la cartea asta sunt reţetele pe care Evlampia le învaţă…Eufrosina era alergică şi la gătit:) Kadia deja a pregătit una dintre ele şi pare delicioasă. Să enumerăm: intrigă, umor, reţete…v-am convins?

Cartea poate fi cumparata de pe site-ul celor de la ALL (www.all.ro)

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_manichiura_pentru_mort

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Omul invizibil – Ralph Ellison (vALLuntar 2)

Când m-am apucat de cartea asta eram convinsă că e vorba de ceva chestii fantasy (din câte am înţeles mai există o carte cu titlu similar şi de accea am fost puţin confuză). Nu am vrut să citesc nimic despre ea şi am preferat să fiu surprinsă. Şi exact asta s-a întâmplat. Cine s-ar fi gândit că o să aflu povestea unui tânăr afro american a cărui viaţă l-a determinat să se considere un om invizibil, neobservat de ceilalţi, ce ajunge să trăiască în canale pentru a-şi putea spune liniştit povestea. Pe tot parcursul cărţii nu descoperim numele pesronajului principal. După ce este exmatriculat din facultate pentru un motiv aberant şi stupid din punctual meu de vedere, băiatul încearcă să-şi găsească o slujbă în Harlem, folosindu-se de nişte scrisori de recomandare. Acestea se dovedesc a fi inutile deoarece îl pun pe băiat într-o lumină proastă, în loc să-l ajute în căutările sale. După mai multe tentative nereuşite şi un accident la o fabrică de vopsele, destinul în aduce pe eroul nostru în postura în care se simte cel mai bine. Aceea de public speaker pentru comunitatea de afro-americani ce suferă de pe urma discriminării rasiale. Frăţia în care accept să intre îi cere însă ca toate legăturile cu trecutul său să fie rupte. Va avea un nou nume, o nouă locuinţă şi nu va avea voie să-şi contacteze familia. Cu toate câ iniţial este primit cu entuziasm şi discursul său pare acceptat de toţi membri frăţiei, disensiunile nu întârzie să apară. Pe lângă aceste tensiuni, în scenă apare şi Sibyl, pe care personajul principal încearcă să o seducă în speranţa că va obţine de la ea informaţii secrete despre frăţie. În urma unui ultim conflict destul de violent, băiatul este pe punctual de a fi prins de doi poliţişti  dar cade într-o gaură de canal. Acolo îşi va duce existenţa până la finalul cărţii şi vă las pe voi să aflaţi dacă are planuri de a se întoarce în societate sau va rămâne un om invizibil.

Cartea o găsiţi pe site-ul celor de la ALL şi v-o recomand cu mare drag.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_omul_invizibi

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Dezgheţul – A.D.Miller (vALLuntar 2)

Titlul în engleză al acestei cărţi este „Snowdrops”, adică ghiocei. Ce legătură au ghioceii cu Rusia plină de mafioţi şi femei uşoare pe care ne-o prezintă autorul? Cuvântul este folosit în limbajul de argou al Moscovei cu următorul sens: “Cadavru îngropat sau ascuns în troienele de zăpadă, care iese la iveală doar la dezgheţ”. Cartea este scrisă sub forma unei scrisori pe care Nick Platt, un tânăr avocat englez o trimite viitoarei sale soţii, mărturisindu-şi greşelile şi naivitatea din vremea  în care lucrase în Rusia. Ca să vă explic pe scurt de ce a fost naiv. A crezut că a întâlnit din pură întâmplare două surori nevinovate şi lipsite de apărare (care nici măcar nu erau surori), a crezut că s-a îndrăgostit de una din ele, Maşa, şi că sentimental era reciproc. Dacă citiţi cartea o să aflaţi modul în care au reuşit cele două fete să-l stoarcă de bani pe Nick şi o să vă gândiţi că dacă aţi primi o asemenea scrisoare/confesiune de la viitorul/viitoarea nevasta/soţ o să staţi puţin pe gânduri înainte să acceptaţi:D.

Cartea nu pot să spun că mi-a strârnit cine ştie ce sentimente. A fost o lectură uşoară în drumul spre serviciu şi înapoi. Probabil pentru vestici a avut un factor de şoc mai mare. Eu (la fel ca majoritatea românilor) după cum vă povestea într-un post anterior, sunt obişnuită cu şpaga sau alte reminiscenţe ale comunismului. Cu toate că nu pot spune că m-a impresionat în mod deosebit, vă recomand să-l aveţi în vedere pe A.D Miller. După cum deja ni s-a demonstrat de atâtea ori, fiecare analizam lecturile foarte subiectiv şi cel mai corect e ca fiecare să-şi formeze o opinie după ce a citit cartea.

Va invit sa comentati si la ultimele 2 recenzii care inca asteapta ultimele ramurele pentru copacei: Împăratul tuturor bolilor şi Oi înfuriate.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_dezghetul_final

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Împăratul tuturor bolilor – Siddhartha Mukherjee (vALLuntar 2)

Împăratul tuturor bolilor” e o carte căreia nu-i pot face un rezumat. Cum aş putea să vă povestesc în câteva rânduri despre sutele de pagini citite despre istoria cancerului. Am avut unele momente în care termenii din chimie şi biologie m-au depăşit, dar mi-am adus aminte că am la cine să apelez. Vă recomand cartea asta la pachet cu un mic absolvent de chimie-biologie (Moxi pe numele lui de alint), care cu foarte multă răbdare şi exemple pe înţelesul meu de neofit în acest domeniu, s-a apucat să-mi explice la ceas de noapte cum funcţionează un retrovirus, cum stă treaba cu ADN-ul şi ARN-ul şi cu informaţia genetică. Acuma dacă mă gândesc bine îmi vine să recitesc toată cartea ca să-i mai pot cere explicaţii. Nu de alta, dar ce-mi explică el pare un univers minunat, perfect ghidat de nişte legi pe care încă mă chinui să le descopăr. Nu ştiu ce mi-a plăcut mai mult: cartea în sine sau discuţiile şi gândul că pot învăţa mai multe dacă are Moxi răbdare şi timp să-mi explice. Subiectul cărţii e totuşi destul de dur, pe lângă modul în care a evoluat cancerul şi progresele din medicină sunt prezentate şi poveştile unor pacienţi.  Autorul cărţii este medic oncolog şi e unul din acele rare exemple căruia chiar îi pasă de oameni şi nu se fereşte să arate că îi pasă şi că e alături de ei.

Nu o să găsiţi în carte leacuri miraculoase despre cancer, dar o să aflaţi, pe lângă partea de informaţii din medicină, şi o mulţime de informaţii interesante despre ce rol joacă politica şi mass media în modul în care a fost perceput cancerul de-a lungul anilor.

În ultima vreme parcă îmi place tot mai mult să citesc non-ficţiune, biografii sau cărţi din domeniul relaţiilor internaţionale sau chiar medicină (asta fiind a doua carte din categoria medicină). Îmi place că ajung să-mi diversific preferinţele în materie de cărţi:).

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

Dacă încă nu aţi comentat la recenziile anterioare, vă invit să daţi un click pe: “Fata de hartie” şi “Vei fi acolo?” si ” Cum se educa fetele in Boemia“ si “P.S Te iubesc” si “Oi înfuriate“.

tn1__mparatul_tuturor_bolilor

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Oi înfuriate – Katja Lange-Müller (vALLuntar 2)

La cartea asta m-a intrigat titlul…„Oi înfuriate” . După jumătate de carte nu aveam nevoie de explicaţia autoarei pentru alegere. Devenisem eu o mică oiţă înfuriată. Am trecut peste stilul narativ un picuţ greoi şi un picuţ mai vulgar şi am rămas cu întrebarea: De ce au oamenii comportamente distructive? De ce preferă să se martirizeze şi să sufere? O să-mi spuneţi că e compasiune, iubire…uneori e şi asta..dar de cele mai multe ori e o chestie inexplicabilă, un fel de patetism şi de „vai mie ce destin tragic am”. Recunosc…mă las purtată de unele evenimente recente din viaţa cunoscuţilor mei şi mă răzbun pe biata Soja. Să vă spun şi despre ea câteva cuvinte. Pe vremea când Germania avea două puncte cardinale supreme, Soja decide să se mute din Est în Vest. Aici îl întâlneşte pe Harry, al cărui trecut îl aflăm în carte. E un fost puşcăriaş, consumator de droguri şi e pe punctul de a se întoarce din nou la închisoare. Cam ca majoritatea oamenilor din categoria celor de care vă povesteam, Soja decide că ea poate să-l salveze pe Harry, să-l aducă pe calea cea bună. Vă las pe voi să aflaţi detaliile şi mai crude ale acestei cărţi şi vă spun că nu e genul de lectură uşurică de weekend. Pe cât e de mititică pe atât e de dureroasă cartea asta. Era vorba aia cu esenţele tari care se ţin în sticluţe mici. Cam aşa e povestea. Până la urmă trebuie să fim realişti. Nu toate relaţiile sunt basme cu final fericit. Uneori (şi dacă suntem realişti…de cele mai multe ori) ai în ecuaţie doi oameni care vor să fie împreună cu „varianta îmbunătăţită” a celuilalt.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

Dacă încă nu aţi comentat la recenziile anterioare, vă invit să daţi un click pe: “Fata de hartie” şi “Vei fi acolo?” si ” Cum se educa fetele in Boemia“ si P.S Te iubesc.

tn1_oi_infuriate

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

P.S Te Iubesc – Cecelia Ahern (vALLuntar 2)

Cred că mulţi (ok..multe:) dintre voi aţi văzut filmul. Eu sincer nu-l mai ţin minte dar ştiu că multă lume alesese Cecelia Ahern în prima ediţie a vALLuntarului şi cum eu nu citisem nimic de această autoare am zis să încep de undeva. Romanul şi povestea în sine mi-au placut mult; în special ideea de a păstra cumva legătura cu cei pe care-i pierdem pentru a ne face despărţirea mai uşoară mi se pare atât emoţionantă cât şi dureroasă. Mie sincer mi-ar fi fost greu să nu deschid pliculeţele mai devreme. A…să vă spun despre ce pliculeţe e vorba:  Holly şi Gerry sunt un cuplu tânăr care se ceartă pentru tot felul de nimicuri. În glumă, Gerry îi spune lui Holly că el ar trebui să o ajute şi după moartea lui pentru că ei i-ar veni greu să înceapă anumite activităţi sau să ia unele decizii. Ironia crudă a sorţii face ca Gerry să fie diagnosticat cu cancer şi să moară în câteva luni. Holly primeşte după moartea lui un pacheţel plin cu bileţele lăsat de Gerry cu anumite lucruri pe care să le facă în fiecare lună. Fiecare bileţel conţine propoziţia „P.S Te Iubesc” şi o ghidează pe Holly în viaţa nouă pe care o începe. Fie că e vorba doar de cumpărarea unei veioze sau de găsirea unui nou job, Gerry reuşeşte să fie prezent alături de Holly în luarea deciziilor.  Mă gândesc că totuşi Holly, în ciuda destinului tragic pe care l-a avut relaţia lor, a fost pe de o parte norocoasă pentru că a avut parte de o astfel de tranziţie. Dar ţin minte că văzusem un interviu acu-s câţiva ani cu o fată a cărei mame murise de cancer. Fetiţa avea vreo 7-8 ani când a murit mama ei. Şi mama, de când a aflat de boală, s-a apucat şi a înregistrat sute de casete cu sfaturi şi poveşti pentru fiica ei. A fost o poveste emoţionantă, dar spunea fata că a ajuns într-un punct în care nu mai rezista să-i audă vocea, pentru că după atâţia ani, nu a reuşit să treacă peste moartea ei.  Nu vă întreb nimic din subiectul ăsta, nu vreau să deschid răni sau să vă supăr poate pe unii…vă spun doar să profitaţi de clipele pe care le aveţi alături de cei dragi şi vă invit să comentaţi:)

Ce-aţi mai citit bun de Cecelia Ahern?

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

Dacă încă nu aţi comentat la recenziile anterioare, vă invit să daţi un click pe: “Fata de hartie” şi “Vei fi acolo?” si ” Cum se educa fetele in Boemia“:)

download

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Cum se educă fetele în Boemia – Michal Viewegh (vALLuntar 2)

Astăzi am decis să vă povestesc despre o apariţie mai nouă de la editura ALL. Cartea „Cum se educă fetele în Boemia” a fost lansată în Cehia în 1994 şi din câte am înţeles există şi o ecranizare, dar la noi a fost tradusă abia anul trecut. Cartea ne prezintă povestea lui Oskar, profesor de limba cehă, care este angajat de un Kral, un milionar dubios, să o mediteze pe fiica acestuia, Beata. Kral speră ca Beata să ajungă să scrie un roman şi Oskar are rolul de a o ajuta cu partea asta de creative writing.  De fapt toată povestea cu meditaţia pare mai mult o încercare de a o scoate pe Beata din ghearele depresiei după despărţirea de iubit. Situaţia se schimbă radical şi, din fata care nu scotea niciun cuvânt în prezenţa lui Oskar şi-l ignora complet, Beata ajunge să-i facă avansuri. Nu o să vă dau detalii despre cum se termină povestea celor doi ci prefer să-mi mai dau eu cu părerea despre carte:).  Pe lângă povestea celor doi protagonişti, mai este prezentat şi sistemul educaţional din Cehia de după căderea comunismului. Autorul încearcă să găsească anumite tipologii în profesorii prezentaţi şi să ironizeze situaţia acelui sistem.  Descriind o lume post-comunistă am găsit multe elemente în carte care îmi erau cunoscute (că doar Cehia nu e chiar aşa departe:P). Aveam aşteptări un pic mai mari de la cartea asta. Dar mi-am dat seama că acele aşteptări au fost create pentru că îmi era pur şi simplu dor de Cehia şi vroiam o poveste mai actuală, mai ancorată în ceea ce am trăit eu în anul petrecut acolo. Mi-am dat seama că asta e prima carte de un autor ceh pe care o citesc (înafară de una cu poezii pentru copii:)…da stiu..trebuie sa caut ceva de Milan Kundera ca am ramas in urma). În concluzie, eu sunt încă într-o stare de incertitudine în legătură cu sentimentele trezite de cartea asta. Iau cărţile mult prea personal şi le citesc cu prea multă subiectivitate. De accea iniţial le iubesc sau le urasc (ok…nu în termenti atât de de drastici..mai degrabă..”like” sau dislike”).şi după câteva zile şi gânduri mă apuc să extrag din ele ce simt că am nevoie. Şi totuşi…cartea asta am “iubit-o” şi am “urât-o” în acelaşi timp şi asta o face atât de specială.

Să nu uităm de ce ne-am adunat aici:

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

Dacă încă nu aţi comentat la recenziile anterioare, vă invit să daţi un click pe: “Fata de hartie” şi “Vei fi acolo?”:)

tn1_viewegh_-_cum_se_educa_fetele_final

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Vei fi acolo? – Guillaume Musso (vALLuntar 2)

Trebuie să recunosc ceva. Cartea asta mi-a plăcut mult mai mult decât “Fata de hârtie”. Povestea e emoţionantă şi te pune pe gânduri. Romanul începe cu întrebarea: “Ce ai schimba dacă ai putea da timpul înapoi?”. Elliot Cooper primeşte această şansă în timp ce se află într-u misiune umanitară în Cambodgia. El are 10 pastile cu ajutorul cărora se poate întoarce în urmă cu 30 de ani, pentru scurte perioade de maxim 20 de minute. Elliot vrea să împiedice moartea iubitei sale de atunci, Ilena, dar şi să-şi păstreze relaţia cu fiica pe care a avut-o ulterior. În încercarea de a rezolva acest puzzle şi de a îmbina perfect trecutul cu prezentul, Elliot ne dă o lecţie frumoasă despre importanţa păstrării unui echilibru între muncă/iubire/prieteni. Pentru mine personal a fost una din surprizele cele mai frumoase de la Editura ALL.

V-ar tenta sa vă întoarceţi în trecut pentru a îndrepta anumite greşeli?

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

În cazul în care nu aţi comentat la prima recenzie din campanie, va rog sa treceţi şi pe la “Fata de hârtie” cu un comentariu:)

tn1_vei-fi-acolo-finalq

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Uncategorized, vALLuntar

Începutul vALLuntariatului. Guillaume Musso – Fata de hârtie

V-am povestit săptămâna trecută că reîncepe campania vALLuntar. Anul acesta bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele. Să pornim la drum zic:

Am citit “Fata de hârtie”  anul trecut chiar după ce s-a încheiat prima ediţie a vALLuntarului. A fost prima mea întâlnire cu Guillaume Musso şi la o primă impresie, cartea mi s-a părut cam prea fantasy pentru mine. Să vedeţi de ce: Tom Boyd este un scriitor celebru care trece printr-o perioadă mai grea a vieţii, are probleme cu poliţia, cu alcoolul, cu iubita, cu inspiraţia. Într-una din ediţiile ultimei sale cărţi apare o eroare de tipar. Cartea se termină brusc la mijloc, astfel încât toate cele 100.000 de exemplare urmează să fie distruse. Aşa apare în scenă Billie, un personaj secundar al romanelor lui Tom, care a „căzut” pur şi simplu din carte şi riscă să moară dacă exemplarele vor fi distruse total şi Tom va înceta să scrie. Prietenii lui Tom pornesc într-o cursă nebunească pentru a recupera ultimul exemplar rămas nedistrus, în timp ce Tom şi Billie încearcă să găsească metode de a o readuce pe fosta iubită a autorului în viaţa sa. V-am zăpăcit? Eh..aşa am fost şi eu până pe la ultimele 10 pagini când s-a dezlegat tot misterul şi am avut o altă percepţie asupra cărţii. Mi-am dat seama că nu nimic nu e ceea ce pare, că ai impresia că citeşti un gen de carte şi spre final rămâi surprins. Citind apoi “Chemarea îngerului”, am realizat că lui Musso îi place să îmbine mai multe stiluri în romanele lui, să ne dea impresia că citim un roman de dragoste şi apoi să-l transforme în poliţist…cam aşa e şi cu “Fata de hârtie”, abia la final poţi să fii sigur că ai înţeles despre ce e vorba.

Şi acum să dăm startul al comentarii. Şi ca să vă implicaţi şi mai mult în campania asta, vă mai spun că şi la Diana şi la Kadia pe blog găsiţi recenzii interesante. Spor la comentat pe cât mai multe bloguri.

fata-de-hartie_1_produs

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Uncategorized, vALLuntar

Campania vALLuntar, ediţia a-II-a

Să-mi iertaţi întârzierea în aducerea veştilor bune. Am avut examen ieri şi aşteptam detaliile concrete ale ediţiei a-II-a a campaniei vALLuntar. Probabil aţi mai citit şi pe la alţii dar vroiam să-mi iau şi eu public angajamentul de participare:) şi să ne organizăm. Adică, voi cititi regulamentul , vedeţi dacă vă încadraţi şi puteţi participa ca bloggeri şi ne pregătim de citit. Dacă nu, puteţi lua parte oricum la campanie prin comentariile lăsate. Şi sperăm să adunăm cât mai multe ca să plantăm cât mai mulţi copăcei. Fiecare blogger poate cere maxim două cărţi pe care le va citi şi mai apoi le va prezenta pe blog. Pentru fiecare 15 comentarii strânse, se va planta un copăcel. Mai multe detalii găsiţi aici. Eu cred că e o iniţiativă foarte frumoasă şi sper să adunăm cât mai mulţi copăcei.

Ca să vă vin în ajutor puţin, vă recomand câteva din cărţile mele preferate de la ALL, unele recenzate chiar in cadrul primei editii vALLuntar. Spor la citit tuturor.

Robin Bayley – Livada de mango

 Helen Dunmore – Tradarea

Marek Halter – Cabalistul din Praga

Amanda Hodgkins – Britannia Road 22

 David Lukas – Oracolul din Stambul

Guillaume Musso – Chemarea ingerului

 Michel Rostain – Fiul

Lisa See – Fetele din Shanghai

Lisa See – Visul lui Joy

Phillip Sington – Domnisoara Einstein

Jean Teule – Magazinul de sinucideri

…şi multe altele:)

??????????????????

Articole, Carti, Oameni:), Uncategorized, vALLuntar

Interviu cu “Dactilografa”

Sper sa nu se supere Renata Carageani pe mine pentru apelativ…dar am observat că Nono aşa îi spune. Prin intermediul Loredanei Modoran de la editura ALL am avut ocazia să-i pun câteva întrebări şi uite că am obţinut nişte răspunsuri interesante. E prima dată când… “iau un interviu” e mult spus..e prima dată când am ocazia să obţin răspunsuri de la o altă persoană care are cel puţin un ursuleţ ca prieten fidel. Pe măsură ce mai apar întrebări, îl pot urmări pe Nono pe blogul lui şi vă invit şi pe voi să-l cunoaşteţi.

Răspunsul meu preferat e cel dat la ultima întrebare…exact în stilul lui Nono:)

  1. Am înţeles că aţi terminat liceul de muzică şi Facultatea de Farmacie. Aţi oscilat mereu între planul artistic şi cel practic în viaţă? Sau în cazul dumneavoastră se completează şi le-aţi menţinut prezente în mod constant?

R:  Facultatea de farmacie a fost un compromis cu “epoca de aur”, nu mi-am dorit-o.  “Planul practic” îţi asigură existenţa. “Planul artistic” te asigură că exişti.

  1. La ce vârstă aţi început să scrieţi?(nu neapărat lucrări publicate)

R: Dacă e să glumesc despre mine, pe la şapte ani. Făceam rezumatul poveştii pe sub poze, în cărţile ilustrate pentru copii. 

  1. Ce fel de copil aţi fost?

R: În general, cuminte. Şi serios. Ca toţi copiii care studiază un instrument la un liceu de muzică.

  1. Cum a apărut Nono? Aveaţi clar ideea cărţii în cap, sau Nono şi-a creat într-un fel singur destinul?

R:  Nono (povestea) a apărut fiindcă mă intriga moaca lui (a jucăriei). Frământat, încurcat, uimit. Zero zâmbet. Am bănuit că păţise el ceva, înainte de-a poposi la mine în casă.

  1. Cum v-aţi simţit când aţi aflat că Nono va fi publicat?

R: Fericită, nerăbdătoare, emoţionată. Fiindcă era vorba de cartea „NONO”, toate astea la dublu.

  1. O să-şi continue Nono aventurile într-o nouă carte? Sau aveţi in plan alt gen de cărţi?

R: N-am nici cea mai mică idee. Deocamdată Nono îşi ţine un jurnal pe net. Există alte cărţi în plan. Dacă dumneavoastră o să-mi spuneţi cărui gen aparţine „NONO”, o să vă spun şi eu ce consider a fi „alt gen”. Oricum, viitoarea carte n-are nicio legătură cu NONO.

  1. Ce sfat le-ar da Nono adulţilor care au uitat să se bucure de lucrurile mărunte?

R: Nono nu dă sfaturi. Crede în puterea exemplului. El nu s-a bucurat niciodată de lucruri mărunte, fiindcă habar n-are unde sfârşeşte „măruntul” şi începe „importantul”. Ah, dar dacă tot am ajuns aici!… Nono i-ar sfătui pe adulţi să nu mai facă scale etalon cu care să aprecieze „majorul” şi „minorul”. Uite că am dat-o pe la muzică! Şi, ca s-o dăm şi pe la farmacie, dacă Nono s-ar pricepe, ar spune că „orice ACID se manifestă ca o BAZĂ, în prezenţa unui acid mai tare decât el.” Un grăunte de filosofie pentru care merită să studiezi chimia.

 Mulţumesc frumos pentru răspunsuri si pentru Nono:)