Articole, Cehia, Timp liber, Uncategorized

Moduri de a vizita un oraş

În primul rând îi transmit virtual un nou “La multi ani” lui Moxi pe care abia l-am văzut azi de ziua lui:). Să ne trăieşti multi ani frumoşi şi plini de idei geniale:).

În al doilea rând să nu uitaţi de concurs dacă vreţi noul roman al lui Simon Toyne-“Cheia”.

Şi să mă apuc să vă povestesc la ce meditam în drum spre casă. M-a luat aşa o nostalgie de iarnă, de neputinţă de a merge „buu” ( a se citit hai-hui, pe vreme bună), de rememorat ce oraşe mi-au plăcut mie muult. Am descoperit câteva moduri în care noi am vizitat oraşele sau ne-am organizat excursiile.

 1.Budapesta- Anul 2 de facultate. Un pufulete moldovenesc (Oana), cu surioarele ei naturale sau nu (coincidenţă sau nu pe ambele le cheamă Simona), şi un Moxi pe post de şofer supus tuturor pocinoagelor posibile de mai sus menţionatele, au pornit la drum. Fără să aibe habar ce vor vizita, ce există de vizitat… Au făcut mii de poze (bine…o mie si jumătate)..şi când s-au întors acasă am googălit să vedem ce am vizitat:))) A fost chiar o experientă super faină. Şi culmea..nu am ratat niciun obiectiv important.

2.Viena-Anul 3 de facultate. A ieşit din peisaj Simona (the real sister) şi a intrat Nănuca. Am plănuit din timp ce vrem să vizităm, am luat până şi pluşii cu noi…am trecut peste toate bolile pe care le aveam (febră, răceli…si multe altele)..şi a ieşit super. Deci e bine şi aşa organizat.

3.Pe parcursul anului în Cehia am avut ocazii în care ne-am adunat mai mulţi voluntari si am mers împreună să vizităm unele locuri. Probleme de genul (eu nu mi-am pus numa 10 euro cu mine, eu nu vizitez biserici, eu vreau să mă întorc la 3 acasă şi plec amu…m-au făcut să prefer să pun nişte bani în plus pentru benzină dar măcar să vizităm liniştiţi şi să ne bucurăm de ceea ce vedem).

4.Oraşul care mi-e printre cele mai dragi din Cehia este superb: Cesky Krumlov (la vreo 200 de km de Praga). Am avut acolo un training şi datorită unui joc, am ajuns să vedem oraşul cu alţi ochi. Am fost împărţiţi în grupuri şi am fost lăsaţi să ne plimbăm în voie şi să descoperim „ceva ciudat” din acel oraş (şi să facem poze pe care le-am prezentat la finalul zilei). Acest mic task ne-a făcut mult mai atenţi la tot ce era în jur şi am avut destule de descoperit. Chestii ciudate sau interesante erau la tot pasul. Cât de des găseşti un oraş aşa mititel cu un ditai castelul în mijloc, cu mii de turişti asiatici la tot pasul (şi tot atâţia porumbei), cu clădiri pictate, cu un muzeu al torturii şi unul cu figurine de ceară…a fost superb. Ideea asta trebuie să o aplic mai des: să îmi propun dinainte să găsesc ceva interesant în oraşul vizitat. Uite..au trecut 2 ani şi-mi amintesc perfect de Cesky Krumlov.

Articole, Cehia, English posts, Oameni dragi:), Uncategorized

Simsim and Moxi’s last day of EVS

Anyone who knows us can imagine how our room looks like now. We haven’t even started packing but we have strings for bracelets and powder for rocket engines all over it. I finished my youthpass and other papers yesterday…and continued to improve them every time Moxi found some small mistake in them. Because he finished his around 6 in the morning:)) What can we say…typical, genius , I can work only when I have inspiration behaviour. Thank God now we’re finished and hopefully everything will be ok. It’s clouded and rainy outside and it makes it even more depressing to leave. I can’t believe tonight will be the last time I sleep here, I also can’t believe I have to pack all my second-hand and Prior stuff in only one car. I can believe Moxi still finds t-shirts he hasn’t wore. I can’t imagine that next week I will be home and not here, doing bracelets with my good students Anca and Mat Mat or playing Transeuropa and Moxi accusing us all the time of cheating in some way. I will really miss our evenings together, hearing Mat saying “šaildren” or approving with a “yes, yes, no problem” everything we say. I’m not sure I will miss the mess Moxi did with his rockets, but it turned out to be a great project so I admire him for being a genius. I will miss Sisa’s big smile every day and her constant energy to go to yoga and zumba. She’s the only one I could have not refused when she told me I was gonna have a make-up session…so people out there who know what a tom-boy I am can realise how much I love her. From all the people in Bunkr, Jana is the one who resembles with me most. Well…not the constant smoking…but the direct way in which she says things, the constant need to be active and busy. I love you Jana and I hope you have a great time in Italy. I think between my favourite memories will remain the streetworks with Danka and Tomas. Danka being scared to play football with us and Tomas playing and jumping around like there’s no tomorrow:)) What can I say more…Big thanks to Misa and Marketa in Bohumin who were always so kind and understanding with us (thank you Marketa for the pictures and the special weekend we had in Ostrava). Big thanks Bunkr for accepting us in your team, thank you clients for the music I discovered at the club, for the good and bad words I’ve learned, thank you Czech Republic for your beautiful castels and events, thank you Slovakia and Poland for being so close, thank you David for our bike trips, thank you Moxi and sexy red car for driving everywhere we wanted:)

Articole, Cehia, English posts, Oameni dragi:), Timp liber, Uncategorized

by Moxi

I think everybody heard until now about my crazy ideas or at least of what I’m capable of :) I learned from the others that if I’m telling them about a new idea the first reaction will be: “Oh-ohh…”. My activities go hand in hand with lots of wires, electricity, chemical substances, impossible-to-find-on-the-market-substances and improvisation.. the successful receipt for disaster :p  The improvisation it’s somehow in my romanian genes. If you think about Romania you first think of Dacia or Dracula, the order doesn’t matter. If you think of Dacia cars then for sure the first picture that comes in mind is one of a guy fixing something to the engine with a wire, a women sock and some scotch tape because, he needs badly to go 50 more km with his family to a grill party in some remote forest. We.. the Romanians, live our lives somewhere in the thin line between “we’re experts of everything” and “nothing bad could happen to us”.. Ahh.. and don’t forget about the most famous “don’t change anything if it’s still going” :) )

Back to my latest activity: the rockets!! I had the idea while I was in Bohumin watching the kids destroying our club. What started as a funny joke ended as hard job and impossible to find materials. But all this made it even more desirable and enjoyable. So if you want to know what I needed for my first rocket.. here it is!

First, a hammer got from Pan Razska while trying to avoid unwanted shots of “šlivovica”, then a lot of mysterious walks in and out of his house trying to hide all my strange stuff. You wonder why maybe? Because I don’t want him to know who’s responsible for blowing up his house. Anyhow, I think he’s really suspicious regarding all the hammer knockings starting 9 o’clock :) )) I also needed many trips to all my favorite stores in searching for all my tools (Lidl the best – simsim knows why :p), the weird looks when I’m trying to buy exactly 3 nails and I ask the lady to measure them because I don’t want 4,4 or 5,4 mm.. I want exact 5 mm in diameter. What else..? A lot of good Czech / bad Czech talking skills that bring up smiles or laughs, trips by bike around all garbage paces from Kanada to see what I can (re)use; a hand made scale for measuring 2,25 grams with a tea-bag as a reference =)), a elektrický zapalovač to brake it and use it as a rocket igniter, home made fuse paper because shocking.. but it’s not that easy to fire a rocket just with paper, or even a string with special oil on it.. But.. finally I DID IT.. wow !!

I have to thank Simsim for supporting not only me, but our OMG-messy-trashy-dirty room with my “yeah yeah.. I’ll clean it now..”, for the scary look when I’m telling her I’ll make more rockets in Romania also, for all the cakes she made and not least for the (not so) useless videocam tripod :p  Speaking of electronics, thanks Sisi for “vaha.. i don’t have to use my scotch tape balance anymore ;) I had to support lots and lots of “bad” jokes from my colleagues: Simsim, Anca and Mat :) but it was so nice when they all happily cheered when I did it. Sorry Anca for scaring you so many times when you went out of the room in the middle of the night while I was working in the living room :) Tomaš helped me with his tubes and thank God for all his “strange” friends that order chemical substances by Pošta o.O. Also thank you Jana and Bunkr for giving me money to blow up Třinec :D (to je vtip :p)

This is the best project ever!!

Articole, Cehia, English posts, Oameni dragi:), Timp liber, Uncategorized

our latest adventures

Oh..I have to cope with a lot of memories…since last Friday when we went to Mosty to Jana’s gorgeous house and we went by bobovka(can;t really explain what is that…it’s like a small car on a roaller-coaster:) . We were really good kids- except Marius, Anca and Mathieu (our new volunteer from France)..who gave Bart(Jana;s dog ) beer. The dog was really happy:)) Marius was not in a planking mood…so I planked on the swimming pool in his place:)

Saturday we went to Slovakia in the mountains. The weather was so-so..a bit raining sometimes, the path was kinda slippery, Mathieu was almost falling often, his umbrella fell down a few meters…he went after it(because it was bad for the environment to leave it there:)) Our clothes were soo dirty at the end of the day but it did not matter. Anca and Marius had a great time remembering old romanian hip-hop songs:) We also wanted to visit a castle…but the access was kinda complicated…so we just admired it from the parking lot while eating an ice-cream. We also saw a small cultural festival, and ate cukrova vata from a lady who was curious if we are from America because she was interested how much a hamburger costs there:)) We ended our evening with a nice dinner and watching a tv show. So the weekend passed very quickly and we were still thinking about Pan Raszka’s cherry tree. We can see it from our kitchen window and all the time we were thinking about ways to pick up the cherries. It;s tricky because it;s a very big tree but with small, thin branches. So what does Raszka decide to do to help us? Takes out a leather and some electric machine..and cuts off the biggest branch from the tree. So yes….we’re eating cherries for two days…and we;re happy.

Marius has been working for some time now on his rocket- he;’s not going anywhere..it;s for an activity with the kids:)) and yesterday we celebrated his first success ..we even have a video with it flying. The new fashion in the house is making friendship bracelets…Anca and Mathieu are good students and they are becoming addicted to this:)) After I eat some more cherries I will put a picture with them working hard:)

Articole, Cehia, English posts, Timp liber, Uncategorized

loooong weekend:)

Well I think of it as a loong weekend considering it from Thursday. We went by bicycles from 9 am until 13 pm. We stopped of course to have lunch but still…it was quite a long ride. The most important part of it? The way back. We discovered a really nice area around Trinec with a river. The boys..Moxi and David(aka the czech teacher) started to act like boys. Having a wonderful competition of throwing rocks in the river. For me..it was kinda boring…for them..it was like discovering fire.

What I liked most about this weekend was the fact that I spent 3 days in 3 countries. Friday we went shopping in Poland, Saturday we visited some bunkers and they had an event commemorating the Second World War and we visited a beautiful castle and Sunday we went to Slovakia. The 3 days have something in common. The bad weather kept following us. You could see the dark clouds all around us. We must be pretty special people. Because all the time in the place where we were..it was sunny. Just when we arrived home..the way from the car to the house…was made on pouring rain. It helps if you have an umbrella. And we did..just that most of the times we left it in the car. Never leave your umbrella in the car…or you will end up like us…buying a bit broken umbrellas for 10 kc just to be able to get to the car:))). Another super nice fact was our talk on Saturday about trying to go rafting. We were making plans and on Sunday in Slovakia, a big fan of Universitatea Cluj gave us a leaflet with rafting on the river Vah. Well..it was a very primitive kind of rafting..more like sailing ..felt a heck lot like Huckelberry Finn…but it was a start and now we want for sure to try the real thing.

Yesterday evening, after such a looong weekend…we decided to make one more stop. We went to a place where Poland, Slovakia and Czech Republic meet. It was nice to be in 3 states at once:P. We had the opportunity there to practice planking. Planking as I mentioned many times before is a stupid sport where you have to lay on something and take a picture like that. The reason why it;s a stupid sport is because people tried to lay on the 7th floor of a hotel…and died of course. Come to think of it…the sport itself is not so stupid…people taking it to extremes are:) So Moxi has a few pics doing planking..nothing dangerous..just looking silly:))

Well it was a looong weekend…and today is Monday…and we;re starting fresh…another long walk by bicycles…God knows where..it’s almost raining outside.

P.S: I forgot to mention the really nice time we had a the pool on Friday..and Moxi’s endless attempts to swim. Poor guy was struggling to stay on the surface but the water was against him. Finally he managed to swim a quarter of pool:)))…and promise he will practice every week to improve his survival skills:P

Articole, Cehia, Oameni dragi:), Uncategorized

de toate

Mno unele subiecte atinse in acest post poate au mai fost mentionate in blogul de la bunkr unde scriu…dar aici ma exprim in dulcele grai ardelenesc si mi-era dor sa scriu ase cum vreau( adica sa inteleaga si Nico a mea ca ea o facut rusa la scoala:)

Saptamana asta am imbatranit un an. Bine..tot anu am imbatranit da amu am fost rasplatita pentru asta. Adica, tort, cadouri, lasa ca spal eu vasele, alea alea. Toata treaba e ca mie imi place sa cotrobai( camera 14/17 poate sa confirme), sa gasesc din timp cadourile, sa cunosc povestea lor, sa probez daca e vorba de haine..mno..si anu asta nimic..da nimic n-am stiut. Bine..stiam ca cei de la lucru o sa-mi ia ceva cu Krtecek..da era dintr-un magazin mititel..si eu nu intru in magazine mititele unde vanzatoarele te pot agasa…asa ca mai era o ora pana la ziua mea si eu dadusem gres in toate incercarile de a afla cadouri. (off topic- amu-mi dau seama ca scriu fara diacritice da mi-e groaza sa corectez). Mno si-api am promis sa stau cuminte juma de ora sa nu parasesc culcusu pana se faceau pregatiri in living. Si bine am facut. Am primit un tort in forma de buburuza(  care m-o determinat pe viitor sa-mi cumpar martipan la kil ca mor cat de bun ii),  carte de Stephen King de 800 de pagini( n-am citit pana amu nimic de el da de la primele pagini taie si spanzura) si cea mai tare inventie de pe planeta- oua de ciocolata cu M&M inauntru. Si un miel de turta dulce da ala nu se pune ca e in perioada Pastelui deci nu vad legatura cu ziua mea. De la lucru cum ziceam Krtecek s-a aratat sub forma de joc de carti, breloc si canuta.

Ieri cand faceam drobu numa aud niste gemete ciudate din living. Era Moxi care-si exersa “talentu” la un fel de karaoke pe X-Box- incerca el saracu sa cante ceva rap da era total pe langa. I-am zis ca seamana cu popa ala din The Rit care orice zice demonu el o tine pe a lui cu cititu din Biblie. ( Sa nu se supere nime da daca vedeti filmu si-l vedeti dupa pe Moxi o sa intelegeti).

Joi am dormit la club cu pruncii. S-o trezit la 6 jumate. La 9 aveam ceha. Trimite profu mesaj ca merem cu bicicletele. Ca in toate legile lui Murphy, mesajul a fost trimis dupa ce ne-am chinuit sa ne facem tema. Zice hai ca dam numa o tura prin cartier…. Am ajuns prin nush ce sate..am pedalat vreo 2 ore jumate..rusinos dar inca ma doare fundu.

Mainainte ii ziceam la Moxi ca iara incepe lumea cu sms-urile trase la xerox cu Lumina Invierii si pace-n suflet…Acuma Moxi trimite sms-uri..

Io ma culc un pic ca toate pregatirile astea pentru Pasti mi-o terminat bateriile.

P.S : Moxi te rog sa observi ca in acest post nu am mentionat cele 10 tricouri cumparate de tine joi alaturi de echipa roz:)

Articole, Cehia, Timp liber, Uncategorized

Indecisa şi ropoteala

Termin pe la 1 treaba şi mă duc să dau o tură prin second-handu-uri. Am optiunea să iau un bus înspre casă peste 10  minute sau să mai merg la un alt magazin şi să iau bus peste juma de oră. Fac câţiva paşi şi mă decid să merg la magazin. Încă doi paşi şi o iau spre bus…nuu..magazin..ok..începe să picure aşa că mă duc la bus. Biletul meu anterior e valabil până la şi 27. Busu meu e la şi 35. Ca să economisesc 10 coroane (puf) şi 5 minute  mă decid să iau primul bus disponibil chiar dacă am de mers pe jos apoi o staţie. Între timp începe să ropotească. Să poposim  puţin asupra acestui termen. Pentru că aici, în Cehia e mai rău ca la Londra. Azi noapte a plouat. Dimineaţă s-a înseninat..la amiază abia respirai de cald. Am coborît din autobus şi ploaia s-a oprit. Peste un minut a venit un ropot. Scurt..nici 30 de secunde…udă-am fost până-n străfundu hainelor. In 2 minute era senin. Mai aveam maxim 50 de metri până acasa…Ropot number 2 m-a prins..între timp busu pe care speram eu să-l întrec  mă depăşeşte( asta păţeşti dacă te iei la întrecere cu busu). Morala zilei: nu subestima vremea. Always have an umbrella. Always have a t-shirt, blouse and a jacket. You never know when snow or rain comes.

Articole, Cehia, English posts, Timp liber, Uncategorized

Moms will be moms

So I should write this post in english because Sisa wants to be able to read it(and she’s my boss so I should listen to her:P).

My story for today begins at Christmas when I went home to Romania. I took with me my shapes for baking animal biscuits and I forgot them there. Now these are not any kind of baking shapes. They were a present from St. Nicholas and from what I heard he brought them from a Christmas Fair..so I could not find other ones to buy in January. My only option was to ask my mom to send them to me by post office. One day, after showing her how to sign off messenger and select the sign me in automatically button( she shut down the computer instead but that is a story about her digital competences I’ll tell you about another time:))…so, after 10 minutes when her computer started again, I told her to go to the post office and ask how much it would cost to send me that small package with baking forms. And then hell broke loose. From January untill March, all I could hear in every conversation with her was…ok, but what food should I send you?…Mom, they don;t let you put food in the post office packages…they controll them before and they will give it back to you, please just send me what I said. And mom started again: But what will the lady from the post office think?That we are poor and I can’t send you food?…Mom, she will think they have food in the Czech Republic!!!

The days passed and my mom seemed to accept the idea she should send me just the package…but she remembered I complained at Christmas that I can;t find here the meat in a can that I love at home. It’s made by Unicarm where she used to work and it’s really good for pastas or lasagna:). So she went to the post office and asked the lady to tell her a round number:))) to see how much meat she can send me. The lady told her if she will buy 5 cans, she would have to pay 50 RON…which was all my mother needed. Today, in front of my co-workers in Bunkr, I opened my package… my baking forms, a box of chocolate(there was some space left in the box and what would the lady from the post office say:)))), and 5 cans of pork meat arrived in the Czech Republic. Thank you mom!!! 3 years in university and I never accepted packages with food from home..and here I am..sorrounded by blue meat cans:)))

P.S: I said last night to my mom that I didn;t find hot chocolate in the supermarkets here…she plans on sending me that too…so pleaseeee Sisa if you read this…show me where to buy it from!!!!

Articole, Cehia, Timp liber, Uncategorized

Ceha bat-o vina!

Ioi iştenem că nu o să învăţ eu degrabă cehă!!! Nu e un strigăt de disperare..ok, un picuţ…doar rememoram ocaziile în care am avut ocazia să mă strâmb şi să gesticulez ca să-i fac pe oameni să înţeleagă ce vreau să zic. De cele mai multe ori mi-a ieşit..dar de multe ori am lasat-o baltă şi-am suspinat un “tulai Doamne ce să mă fac?”

Pe lângă faptul că imperativul verbului “a scrie” sună ceva de genu ..pişete.. în română..şi la orele de cehă mi-e destul de greu să îi explic profului de ce râd…am făcut şi eu multe gafe.

Vepřové înseamnă carne de porc. Şi înainte de Crăciun toată lumea mă întreba noi ce tăiem şi ce păpăm de Sărbători. Sim-sim, bombardată de reclamele de pe stradă le răspundea tuturor senină: vyprodej…ceea ce înseamnă ofertă. Deci eu tai oferta de Crăciun..sau or fi crezut oamenii că românii manâncă numai dacă este ofertă( ceea ce se şi întâmplă uneori).

Ai fi crezut că după 5 luni am prins cuvintele de bază. M-am prins azi că nici pe departe. Trebuia să cumpăr nişte beţe pentru frigărui şi nu le găseam în ditai Tesco. Şi cum să întreb? Prind două tanti care lucrau acolo, trec peste politeţurile gen..neumim cesky-mluvite anglicky?(nu vorbesc cehă..dvs engleză?)..şi le încep demonstraţia mea teatrală. Le-am zis “grilovany”…şi le-am arătat lungimea..Recunosc, şi pe mine m-a pufnit râsu. Dar, au înţeles ele ceva şi mi-au arătat ceva de fript din metal. Mno..eram pe drumul cel bun..doar să le explic că-mi trebe din lemn. And the word for “wood” is?..blank in my mind…dar îmi aduc aminte cum se zice la copac..şi copacu e din lemn. Aşa că le spun încrezătoare..”strom”. Un alt val de râs..dar de data asta cu un final fericit. Îmi obţin beţele de copac mult visate şi-i trimit mârşavului un sms să-i spun cum m-am făcut de cacao procurând beţe pentru el. Data viitoare te trimit să cumperi scobitoari:).

Articole, Carti, Cehia, Uncategorized

Opriţi planeta. Vreau să cobor!

Am terminat azi de citit o carte tare interesantă. Se numeşte Codul lui Dumnezeu de Gregg Braden. Eu nu prea mă bag în discuţii ştiinţifice despre cum a apărut viaţa sau dacă suntem singuri pe-acilea(dacă mă apuc de comentat e de obicei doar ca să-l contrazic pe Moxi aşa de fun- cu teoriile lui Darwiniste). Trecând peste faptul că ideea de bază a cărţii cum că numele lui Dumnezeu poate fii găsit în structura ADN-ului uman dacă facem nush ce adunări şi mai ştiu eu ce, pe mine m-a dat peste cap o informaţie. Cum că civilizaţiile dinaintea nostră, nu numai că au fost dezvoltate şi poate mult mai dezvoltate decât o să fim noi…dar că există o probabilitate destul de măricică să fi avut bombă atomică…şi să cam fi dispărut din cauza asta. În mai multe texte vechi, inclusiv Mahabharata, se vorbeşte despre un mare cataclism care a dus la distrugerea civilizaţiei. Pe lângă dovezile scrise, în India s-au găsit cadavre bine conservate care aveau un nivel al radiaţiilor de 50 de ori peste limita normală. Eu înţeleg că istoria se repetă, înţeleg că mănânc ciocolată chiar dacă ştiu că după mă doare stomacu…da chiar nu e nimeni mai deştept ca mine pe lumea asta? Când citesc cărţi de genul ăsta, mă gândesc pentru cine sunt scrise? Înţeleg că nenea ăsta Braden e o mare autoritate în domeniu, că ceea ce scrie el e considerat adevăr…ar putea cineva să-i anunţe şi pe nenii care fac bombe? Că nu vreau să pap fructe radioactive din copacii imaginari care or să rămână după..şi în cazul în care eu nu apuc ziua aia, nu le doresc asta nici urmaşilor planetei. Hai să coborâm!

Articole, Cehia, Timp liber, Uncategorized

Opera/balet/concert de Crăciun

Nu ştiu nici eu ce o fost, cert e că m-am jucat snake o bună parte, am mâncat caramele Maoam, am încercat să nu mă speriu prea tare de blana mai mult ca sigur încă vie a “doamnei” din loja de lângă mine. Aş fi vrut să fie lumină mai bună să pot citi..dar nu..că şi aşa m-am comportat total neadecvat locului şi evenimentului. Deci trebuia să fie vezi Doamne un concert tradiţional de colinde. Sau urechile mele aşa au tradus cuvintele de laudă aduse acestui “ceva” din ultimele săptămâni. Mă aşteptam să vad oamenii în costume tradiţionale, să observ ceva obiceiuri, să-mi gâdile sufletu cu ceva duios. Neah..hai să fim snobi, să ne îmbrăcăm în alb, să fim desculţi că pe vremea când s-o născut Iisus nu aveam papuci(bine că aveau ochelari şi căciulă de aviator:)))…Mno..deci mi s-o trilulit ca la operă, unii o dansat balet pe acolo cam desincronizat şi ăsta e concertul lor tradiţional. Mi-s de o sută de mii de ori mai mândră de ce ţară şi ce tradiţii avem şi abia aştept să ajung la bunici să aud cum se cântă o corindă ardelenească. De când am ajuns aici, mi se tot explică ce zonă bogată în tradiţii şi ce centru religios e aici. Să fim serioşi. 1)Toţi pe care i-am întrebat mi s-au declarat atei. 2)Nici măcar nu au colindători:)))) Întrebarea mea e de ce toţi aceşti declaraţi atei se entuziasmează atât de mult la venirea Crăciunului?

P.S: aici nu vine Moşu cu cadourile ci Iisus..ţinând cont că majoritatea se declară atei nu are prea multe drumuri de făcut.

Articole, Cehia, Timp liber, Uncategorized

surviving winter

Mno…pe măsură ce adaug post-uri descopăr că am tot mai puţine opţiuni de editare…de exemplu azi tre să scriu aşa simplu şi fad cu negru..că nu găsesc A-ul ala cu culori…poate mârşavul cu 30% profit ar trebui să se ocupe de asta..că eu nu-mi risipesc imaginaţia şi talentul pe butoane de calculator.
Să mă concentrez să mă pot exprima…De vreo 3 zile mă doare gâtu…nu suficient de tare încât să iau medicamente, nu suficient de puţin încât să nu tuşesc la fiecare 5 minute. Mno şi datorită acestor fapte, planuiam un weekend prin casă, curăţenie, prajiturele, un film etc. Toate aceste planuri absolut fermecătoare şi binevenite după o săptămână plină de făcut decoraţii şi prezentări de Crăciun, au fost date peste cap ieri. Eram la ora de cehă, când David(profu”) propune să merem azi pe ceva munte. am uitat pentru o secundă de răceala care stătea la pândă şi am zis un DA hotărât. Şi aşa am ajuns eu azi dimineaţă, în blugi şi adidaşi hotărâtă să mă caţăr pe munte. Noroc că li s-o făcut milă oamenilor de un prunc aşa oropsit ca mine şi mi-o dat o pereche de încălţări mai de iarnă. Lăsăm la o parte faptu că erau tot tip adidas, că tot mi-o intrat zăpadă până în suflet, că erau cu un număr mai mic…am pornit spre munte. 5 oameni cu buletin, un ghemotoc de 2 anişori şi un Bluff care face ham. Am încercat la început să mă feresc, să calc pe urme, să nu intre zăpadă..până am dat de nămeţi până la genunchi…şi mi-am băgat picioarele..în zăpadă. Cu chiu cu vai şi o posibilă pneumonie am ajuns sus unde se presupunea că există o privelişte minunată. Nu ştiu cum arată pe cer senin, dar eu pe viscolul de azi am văzut numa alb alb alb. Am păpat la o cabană drăguţă, hainele au început să se dezgheţe şi să picure, şi ne-am întors întregi acasă. Ţin să felicit ghemotocul de doi ani pe numele ei Kitina(Kristina), care a fost mereu în fruntea grupului şi s-a tăvălit în zăpadă. Plus că a fost suficient de drăguţă, când eu îi vorbeam în română, ea îmi răspundea în cehă. A fost o conversaţie strălucită pe teme aparent politice dar cu multe opinii personale, adaptate realităţii în care trăieşte.
Am ajuns acasă şi după un somn bun am făcut papa (Moxi a făcut orez cu sos şi piept de pui) şi eu am făcut again chocolate chip cookies şi biscuiţi în formă de animale..it”s like a zoo here:))

Articole, Cehia, Timp liber, Uncategorized

Manifest: Free Milka!!!!

Ok..I’m a junkie..Am o mare problemă. De când am făcut fursecuri cu ciocolată nu-mi mai pleacă gândul de la ele. Aş face o porţie chiar acum, dar nu mai am unt..şi chef. Dar vreau neapărat ceva dulce sau cu gust de cola altfel partea mică a creierului meu care ia deciziile importante ar putea să ma determine să fac ceva nesăbuit. Şi nu, nici măcar nu trebuie să fur ciocolată, pentru că am o Milka perfect comestibilă..dar nu am acces la ea. Yep..once people realise you are a junkie, they keep stuff away from you. Am încercat să-mi potolesc dorinţa cu un morcov. Dar m-am simţit doar stupid şi puţin mai portocalie. Mi-am pus ochelari ca să văd mai bine, deci nici măcar pentru vedere nu mi-a folosit. Am mâncat stafide, un biscuite…nothing helps. Mi-ar fi de folos chiar şi un cola din ala ieftin…Observ că deja nu mai fac diferenţa între ciocolată şi cola. Oricare dintre ele ar fi la fel de bune în momentele astea de maximă opresiune. Eu consider că dacă am cumpărat ciocolată..şi încă la ofertă..am dreptul să ma bucur de ea. Mi-e dor de săptămânile în care beam doar cola zilnic şi păpam ciocolată până ma durea stomacu….

Acest post a fost scris în stare de sevraj…vroiam doar să mă răzvrătesc. Dacă primesc ciocolată o să pot scrie despre ceva cu adevărat important:))

Articole, Cehia, Oameni dragi:), Uncategorized

La multi ani, Moxi!!!

Ziua lui e pe 22..adică mâine..dar m-am uitat la fusurile orare şi am descoperit ca în Brunei, Cambodgia, Coreea de N şi S, şi o parte din Rusia e deja mâine…

Pe lângă faptul că e ziua lui, Moxi consideră că această zi e foarte importantă şi pentru că acu-s sute de ani cineva a prezentat la ceva universitate date despre viteza luminii, dar şi pentru că acu-s 20 de ani s-a înfiinţat librăria Cărtureşti…yep..după cum o să observaţi Moxi e un mic geek, de cele mai multe ori în sensul bun al cuvântului.

Să ne imaginăm că e mâine ca să pot scrie povestea…

UPDATE important: tocmai am aflat din surse sigure ca Moxi s-a nascut la ora 9 si 40 min a.m.

Acu-s 29 de ani, nu ştie nici el sigur pe la ce oră, se năştea Moxi. La început, pentru aproximativ un an şi jumatate, a fost atât de uimit de ceea ce vedea în jurul lui încât nu a putut scoate nici măcar un cuvânt. Încet, încet şi-a dat seama cum stau lucrurile cu tichetele, cozile la salam sau lapte, pionierii şi discursurile pentru Nicu şi Lenuţa. Orizonturile i s-au deschis tot mai mult din momentul în care a descoperit „dădăniţa“…scumpu de el…cum nu putea el să zică „grădiniţă“.

În complicitate cu tatăl său, a reuşit să-şi achiziţioneze de la o vârstă fragedă un calculator ..sau cel puţin aumite componente. Astfel, pe lângă pasiunea pentru pescuit < să-l aplaudăm pentru că şi-a construit propria undiţă cu mulinetă>..jocurile pe calculator au început să-i consume tot mai mult timp. Aşa ne putem explica obsesia ulterioară pentru Counter Strike (poate şi cea pentru Star Trek sau Gate sau orice avea legatură cu valul nou de  tehnologie). Of dar e atât de greu să-l descriem pe Moxi. Are atât de multe pasiuni şi interese că mă simt o insignifiantă curculionidă din lucrarea lui de dizertaţie. Pentru că deşi job-urile şi pasiunile principale ale lui Moxi se învârt în jurul IT-ului, el a studiat biologia. Şi nu doar că a terminat facultatea şi masterul(ceva şi cu bio şi cu IT)..cu note mari după ce şi-a dat seama că se poate..Unde încape atâta minte într-un căpsor drăguţ să ştie şi biologie şi IT? Să se priceapă şi la desen, la modelat plastilină sau la gătit pizza calzone mai ceva ca un vero italiano? După cum vedeţi scopul acestui post e să-l laud pe Moxi de ziua lui( pentru că prea mult i-am zis ‘’vaca” sau “mârşav’’ în rest). Are tare multe calităţi Moxi..dar are şi una imaginară…are impresia că poate cânta (poate…nu zic nu..dar nu suna tare bine). Dar dacă vă întâlniţi vreodată cu el, sigur o sa vă explice cum a fost el în cor (el încă nu a aflat ca Şimleul e un oraş mititel şi probabil din lipsa de copii..l-au pus şi pe el să cânte. Chiar zilele trecute, neştiind ca plănuiesc să scriu de ziua lui pe blog, mi se lăuda cum ar fi putut el cânta într-o variantă românească a serialului Glee)))…

Moxi are tare multă imaginaţie, multe idei şi mult entuziasm..aşa că suntem convinşi că se va descurca de minune în orice domeniu sau colţ de lume îl va purta viaţa. Îi dorim, ( eu şi personalităţile mele multiple, ca să înţelegeţi de ce scriu la plural) mulţi ani frumoşi şi sănătoşi pe care să îi umple cu amintiri şi experienţe de neuitat. Mulţumim că ne colorezi existenţa şi blogul. Pup.

Articole, Cehia, Timp liber, Uncategorized

Pauza de cafea

Şi uite că am ajuns până la vârsta asta şi încă nu m-am îmbătat niciodată. Nici chiar în urma acestui weekend stropit cu muuult vin şi oameni dispuşi să-mi ţină companie în procesul de ameţire. Ne-am pornit sâmbătă pe la 13 spre Blatnice nad…(ceva nume prea lung după) şi la orele 18 deja vinul era pe masă. Oricât au încercat cei aproximativ 20 de oameni prezenţi- în special cei care hodinesc pe aceste meleaguri- să mă convingă de aspectul pur cultural al evenimentului, pentru mine weekendu ăsta o însemnat una şi bună: merem 200 de km ca să bem până la 6 dimineaţa..şi după ce ne trece alcoolul din sânge ne ducem acasă. Mno..am degustat vreo 10 feluri de vin..unele bun, unele eh…am ameţit o ţâră pe moment dar după am considerat de cuviinţă să am apa minerală drept prieten de nădejde. Să trecem peste comportamentul comesenilor pentru că nu am asistat la partea în care abia au venit la pensiune…pe mine m-o terminat psihic drumul înapoi. Ne-am întors cu 2 maşini, cei care eram dispuşi să mai vizităm una alta pe drum. Mergem nici juma de oră şi sună “fraţii rasta jamaica rock” din cealaltă maşină, că neapărat să oprim că ei nu rezistă dacă nu beau o cafea…OK…oprim la un restaurant, lângă era un fel de muzeu al ţăranului şi noi, cei pentru care cafeaua însemnă licoarea aia maro-neagră de te ţine treaz, mergem să vizităm prin zonă. Ne terminăm vizita..şi ce-mi văd ochii…”fraţii rasta” cu “sora ucraina” beau cot la cot bere ca sa-şi revină probabil din mahmureala din seara-dimineaţa trecută. Urcăm dealul să vedem o biserică veche..ne întoarcem..ei îşi mai luaseră o “cafea”. Mergem în centrul oraşului să vizităm o catedrală, papăm la un fast food unde ei îşi mai cumpără câte o “cafea”…Nici nu urcase soarele mult sus pe cer şi reprezentanţii popoarelor slave aveau la activ trei “cafele”.



Articole, Cehia, Timp liber, Uncategorized

Forgive me Boha for I have sinned:))

Drumul pe care îl fac aproape săptămânal cu trenul până în Bohumin devine din ce în ce mai dubios. Pentru că tanti care anunţă mersul trenurilor mluvieşte (speaks, habla, sprache) numa în cehă şi uneori anunţă că tre să stau pe cealată nastupişte, mai întreb câte un cetăţean pe care îl cred eu mai răsărit de unde pleacă trenul. Am deja un fel de gangsta wannabe grăsuţ care mă ţine minte şi mă îndrumă, dar când nu e prin zonă.. tre să mă descurc. Şi aşa am păţit azi..cu 3 min înainte de venirea trenului văd că lumea se agită şi tanti anunţă ceva cu Bohumin. Văd o fată cam de vârsta mea în apropiere şi întreb: sorry…do you speak english? -Yes…zise fata. Mno..trenu ăsta mere la Bohumin?  Şi ea îmi explică în cehă că da..în direcţia aia e Bohumin.. Nuu zic… ştiu în ce direcţie e.. da sigur ăsta e trenu? Cumva îmi explică tot în cehă că şi ea merge tot în direcţia aia şi ne suim în tren. Nu pot să înţeleg încă ce o face pe biata fată să creadă că vorbeşte engleză dar din ceha ei foarte ciudată am înţeles că mă întreba de unde sunt.  I-am trântit un Jsem z Rumunska şi ea a venit cu întrebarea zilei… Ceva ceva ceva Boha?…ok zic.. nerozumim.. adică nu precep… ea iară…ceva ceva ceva Boha. Pentru mine, la fel ca pentru ceilalţi foşti locuitori din apropierea Piezişei din Cluj, Booha e cafeneaua aia cu bufniţă. Da mi se părea mie că am mai auzit la cehi cuvântu.. şi o văd că-mi arată cerul. Deci a treia întrebare a fetii pentru o persoană total necunoscută a fost: Crezi în Dumnezeu? Jur că m-am panicat, mi-au trecut fiori pe şira spinării am crezut chiar că nu e cu toate corzile legate la melodie dar mi-am adus aminte că şi noi avem iehovişti în ţară(familie). Unde să ma apuc să-i explic că mno.. cred în Doamne-Doamne da instituţia mă cam lasă rece.. am ales calea simplă şi am zis un DA hotărît. Şi ea a scos Biblia:))))). Şi după ce mi-a arătat Biblia..în cehă.. a urmat întrebarea: Mate Facebook?…Ano zic..am.. Mno..să-i dau adresa.. Ştiu..e păcat să minţi… dar probabil în momentu asta o Simona Cristea.. numele meu e fără (a)… o fiinţă nevinovată dar doritoare de cât mai mulţi prieteni pe Facebook îi dă accept Renatei.

Ps… Fata asta care susţine că vorbeşte engleză, la întrebarea Ce religie ai ? mi-a răspuns senină… I am a student :))))))

Articole, Cehia, Timp liber, Uncategorized

krtek meets penguin in Prague

Aşa se numeşte primul episod din noua serie de desene animate pe care Sim şi Moxi o vor executa. Deocamdată primul episod are nişte remarcabile 4 secunde în care se poate vedea emoţia pinguinului în momentul în care evadează de la Zoo Praha şi fuge cu cârtiţa din Cesky Krumlov. Bietul pinguin crede că şi cârtiţa e tot pinguin ca şi el( la fel cum am crezut şi eu când am dat 4 euroo pe ea)..aşa că speră că în curând va ajunge la Polul de care aparţine. Bai mare nu e..că şi în Cehia este iarnă şi încă cu -20…da mi-e milă de el că a fi dezamăgit ca mine. Amu trebe să ma gandesc la nume pentru ăştia doi şi la restul poveştii..până atunci..cele 4 memorabile secunde aici:

Articole, Cehia, Oameni dragi:), Timp liber, Uncategorized

Prin lume fără tacâmuri

Prima dată s-a întâmplat în Viena. Am presimţit încă de pe atunci că în orice viitoare călătorie vom uita ceva acasă. Şi nu pentru că suntem uituci, doar pentru că subconştientul nostru e malefic şi vrea să vadă cum ne descurcăm în situaţii extreme. Ca în Viena.. fără cuţit, lingură sau furculiţă.. dar cu pateuri, conservă şi alte chestii care trebuie taiate sau unse. Cazaţi într-un bungalow..adică o cameră mică şi 4 paturi… Trebuia să fim ingenioşi şi am reuşit. Am uns pâine cu pateu cu capacul de la conservă, un alt capac l-am transformat în lingură şi micul nostru dejun a arătat mai bine ca o reclamă la margarină (ştim asta pentru că avem filmat totul..şi chiar arată bine). A doua oară s-a întîmplat la picnicul din vara trecută..pe lângă faptul că am înfruntat o furtună şi nu găseam cetatea de la Liteni (multumim doamnei udrea pentru semnele de circulaţie “în relief”), am uitat pâinea acasă…dar am supravieţuit. Însă la Praga…Moxi era absolut sigur că a pus tacâmuri… pentru că “e întotdeauna bine să le ai la tine just in case…”…zicea el mîndru cu vreo 10 minute înainte să ne cazăm, în timp ce scotocea frenetic prin bagaje. O fi bine să ai la tine tacâmuri dar Moxi nu le avea.. şi tocmai ce cumpărasem iară conservă şi iaurturi şi mezeluri pentru sandwichurile de a doua zi. A fost amuzant să le explicăm doamnelor de la recepţie că vrem tacâmuri şi un desfăcător de conserve, iar ele au fost suficient de drăguţe încât să ni le împrumute. Partea şi mai drăguţă a fost dimineaţa când, coborând de la etajul 12 cu liftul, împreună cu doamna-ajutor-la recepţie şi căţelul acesteia, săracul căţel era mult prea speriat să coboare la etajul 6. L-am tot plimbat o vreme între etaje căutându-i stăpâna şi când în sfârşit am ajuns la parter şi am vrut să-l scot din lift, l-am vazut cu tremura tot şi începe să facă şuşu (3,14-3,14). Bietul căţel.. măcar el nu trebe să se streseze cu tacâmurile…


Articole, Cehia, Oameni dragi:), Timp liber, Uncategorized

On-arrival şi Praga

He he…cu toate că eram speriată de trainingul EVS, ţinând cont că ceilalţi voluntari nu au avut condiţii prea bune, trebuie să recunosc că a fost o săptămână faină, cu mâncare aproape bună şi oameni ok. Dar să începem cu începutul… am plecat spre Rozmberk în zori de zi (mai mult zi), ne-am oprit pe la Brno şi ne-am tot dus.. şi când gps-ul arăta că mai avem vreo 70 de km vedem eu cu Moxi nişte clădiri ciudate…ha: ce dubios zic..parcă-s din alea prin care treci la vamă, ce dubioşi oameni să construiască aşa.. mai merem câţiva metri şi vedem steguleţul UE şi un semn “Willkommen zu Osterreich”. Haoleu zic, întoarce caru că nu avem plătită autostrada la ăştia! Ajungem cu chiu cu vai în Rozmberk, sat populat de 300 de oameni dintre care un sfert probabil lucrează la night clubul Kamasutra în faţa căruia am considerat că e ok să parcăm. Satu ăsta o fi având el 300 de oameni..dar are un castel pe deal.. şi dă-i şi suie cu bagajele pentru că nu ştiam drumul până la castel cu maşina. Slavă Domnului condiţiile au fost ok, tanti de la cantină ne-o fi înjurat de căteva ori în cehă, dar nu avem de ce să ne plângem. Acolo oameni ca peste tot, mai cu nasu pe sus, mai cu “in Latvia we do this, in Latvia we have that…”..dar am supravieţuit. Ne-au dus oamenii să vizităm Cesky Krumlov. Frumos oraş, mic şi cochet, cu castelul lui pe deal… dar ceva părea ciudat.. nu auzeai cehă.. în schimb “invazia mongolă” era în plină desfăşurare. Atăta amar de chinez pe mentru pătrat nu mi-a fost dat să mai văd. Lăsând la o parte faptul că ne-am pierdut de grup şi mi-era frică să le dau la porumbei să mănânce din palmă (şi asiaticii râdeau)… a fost o zi super tare… Dar nu mai tare ca în Praga.. unde am mers la zoo..şi după 4 ore de căutări şi trecut pe lângă aceleaşi cuşti am reuşit să găsim lemurii… şi să stăm cu ei pe aceeaşi băncuţă (how cool is that?).. Ne-am întors acasă pe o ceaţă oribilă, că şi după ce descărcam pozele pe la 3 noaptea încă mă întrebam dacă nu cumva încă suntem în maşină şi visăm doar că am ajuns… our minds were screwed and so were our legs for a few days…

ps: din categoria ziua şi pocinogul azi mi-o căzut unghia aka Sultanul=)))


Articole, Bucatarim, Cehia, Uncategorized

Pizza cu măr

Ingrediente: blat făcut la repezeală între o partidă de badminton – pe un frig şi-un vânt straşnic – şi o sesiune de căutat obiective de vizitat în Praga. Blatul iese bine, creşte voinic, dar din start uit să pun ulei în tavă- primul semn care prevesteşte dezastrul. Scoatem aluatul, punem ulei, întindem iar aluatul în tavă…same old story. Tăiem salam şi legume muuulte şi pun tot pachetul de brânză ca să fie cât mai bun. Moxi are ideea magnifică de a adăuga măr… Oare cum e pizza cu măr? După cum se va observa nici noi nu am aflat încă… Îl las pe Moxi să seteze temperatura, nu înainte de a-i face o poză, pentru că el a venit cu straşnica idee: hai să ne denumim reţetele..să le facem mai speciale. Deci am păpat pizza cu măr..pardon..cu scrum. Pentru că mârşavul- că mai bine nu i-oi zice, a setat temperatura la 230- cerculeţe mici pe care nu le găsesc pe tastatură- Celsius…timp de 40 de min. Eu tot am întrebat din 10 în 10 min…eşti sigur că nu e gata? Nuuu..Aşa că am mâncat (eram rupţi de foame şi nu aveam altceva).. pizza cu scrum. Şi ca să nu-l las pe mârşav de mândra minune cu reţeta lui, trebe să menţionez gomboţii mei cât pumnul. Dar aşa păţeşti când iei reţete de pe internet în care scrie că ai nevoie de un kg de cartofi. Nota Bene: la gomboţi trebe un singur cartof.. nu un kil…aşa mi-a spus mami.. după ce am frământat până mi-a ieşit sufletul şi aluatul tot se lipea…eh… gomboţii au crescut mai ceva ca făt-frumos şi probabil au hrănit/ucis ceva lighioane din canalizare. Orice s-o fi întâmplat tot faptă bună se consideră. Cu gomboţii nu am poze (ştiu..convenabil) aşa că tot Moxi pică de bai…