Articole, Carti

Diavoli fragili – Radu Găvan

Mi-e foarte greu să scriu despre cartea asta. Auzisem despre ea pe câteva bloguri și canale de youtube și m-am bucurat mult când cei de la Libris mi-au trimis-o. Dar “Diavoli fragili” nu e o carte de vacanță. De fapt, eu m-am oprit din citit pe perioada vacanței pentru că simțeam că mă consumă prea mult. Radu Găvan are o capacitate incredibilă de a te absorbi în poveste și de a te face să simți efectiv durerea personajelor.

Povestea romanului e extrem de încâlcită și greu de explicat. E poveste în poveste scrisă din perspectiva mai multor personaje. E realism magic, metaforă, violență, demoni. Eram super încântată de fiecare dată când reușeam să fac o conexiune cu un alt personaj din capitolele anterioare, dar la final, recunosc că nu am reușit să pun toate piesele cap la cap. Și mi-am făcut un plan. Când dau de cărți complicate recurg la o metodă simplă: îmi fac schițe ca să pot vedea mai ușor legătura dintre personaje. Cu cartea asta îmi va fi mai ușor pentru că va fi la a doua lectură și sunt hotărâtă să mă apuc de treabă.

Firul principal pe care l-am deslușit eu din carte în are în centru pe Filip Romain, un autor controversat care, la fel ca Radu Găvan, descrie scene pline de violență și traumă în cărțile sale. Prima parte a cărții este compusă din fragmente scrise de Filip Romain, iar ulterior apar perspective ale altor personaje despre scrierile sale și evoluția sa. Destinul lui Filip este descris cu ajutorul acestor voci multiple și mi-a plăcut mult această abordare.

E ciudat să spun că mi-a plăcut mult cartea asta fără să par masochistă, dar asta e, îmi place să citesc chestii mai întortocheate și întunecate. Am mai citit cărți care au ca subiect violența fizică, dar de multe ori erau și presărate cu violență verbală și își pierdeau din farmec (dacă pot să fac această afirmație ciudată). Cartea asta cred că e cel mai bine rezumată de titlu, e un oximoron minunat, un loc în care demonii și întunericul descoperă poezia.

Articole, Carti

Ce vă recomand să citiți în vacanță

Pentru că avansez cam greu cu articolele pe blog am zis să nu treacă totuși vara asta fără să vă recomand câteva cărți potrivite pentru plajă/munte/weekend-uri lenevite prin hamace. Și pentru că avem gusturi diferite m-am gândit să împart lecturile în categorii și să vă ofer câteva recomandări scurte pentru fiecare.

Non-ficțiune

  1. Sapiens – A Brief History of Humankind și continuarea ei Homo Deus au fost printre cărțile mele favorite din acest an. Am aflat multe despre evoluția noastră ca specie, dar și despre o mulțime de scenarii privind viitorul nostru pe această planetă. Se citește rapid, informații ușor de asimilat, dar pentru că sunt 2 volume mai măricele vă recomand să aveți câteva zile la dispoziție ca să vă bucurați de ele.
  2. Eating Animals – Jonathan Safran Foer – Îmi pare tare rău că nu a apărut încă în română cartea asta, dar cred că și-ar găsi un public și la noi, nu doar printre vegetarieni. E despre cultura asta a noastră de ființe superioare care își permit să rănească și să se joace după bunul plac cu alte specii. Și prezintă perspective diferite, inclusiv din partea celor care iau apărarea modului în care creștem animalele pentru consum.
  3. Curajul de a fi vulnerabil – Brenne Brown. Am citit destul de multă non-ficțiune în acest an și cartea asta a fost printre preferatele mele. Nu e o lectură ușoară pentru că abordează un subiect pe care de multe ori preferăm să-l evităm, dar e o carte care îți dă ocazia să te dezvolți, fără să fie o carte de genul self-help.
  4. O singură școală pentru toată lumea – Salman Khan. Tot repet că această carte ar trebui citită de către toți cei care lucrează/iau decizii în domeniul educației. Și dacă tot e vacanță poate au timp să vadă cum ar putea arăta un sistem alternativ de educație.
  5. Anul în care am trăit după Biblie – A.J Jacobs. Cartea asta e rezultatul unui experiment inedit. Un rezultat amuzant și plin de informații interesante. E perfectă pentru vacanță 🙂

Memorii/biografii/jurnale

  1. Born a Crime – Trevor Noah. Încă o carte pe care sper să o găsim tradusă la noi cât mai repede. Mie îmi place Trevor în postura de stand-up comedian și de prezentator TV, iar faptul că a crescut în Africa de Sud spre final de apartheid, face lectura și mai savuroasă.
  2. Total Recall – Arnold Schwarzenegger. Nu credeam că o să recomand această carte când m-am apucat de ea, dar am zis să fie și cărți pentru băieți, despre băieți 🙂 Mi-a plăcut mult de tot, chiar dacă finalul mi-a schimbat puțin percepția despre Arnold. Dar am aflat multe lucruri interesante despre viața lui și m-a ținut în priză.
  3. The Year of Yes – Shonda Rhimes. Mai am cam 10% din cartea asta și inițial credeam că e ceva lectură motivațională. E super amuzantă, abia aștept să mă uit la câteva interviuri cu Shonda (e scriitoare pentru câteva seriale de succes).

Despre copilărie/adolescență

  1. Inocenții – Ioana Pîrvulescu. Carte asta a urcat rapid în topul preferințelor mele în materie de cărți românești. Inițial am crezut că e biografie, dar am aflat că e ficțiune și doar unele fragmente, amintiri sunt reale. Foarte bine construită, foarte faină perspectiva copilului și la fiecare final de capitol cea a adultului. Unii s-au plâns că nu are multă acțiune cartea asta sau un punct culminant, eu cred că plusează la capitolul atmosferă și candoare.
  2. În spatele blocului – Mara Wagner. Cu toate că m-am născut la final de comunism am rezonat mult cu cartea asta. Are un stil fluid și se citește într-o zi de leneveală la plajă sau în hamac.
  3. Din 7 în 7 – Holly Goldberg Sloan. Acest roman middle grade e cam trist, dar povestea e foarte frumoasă, înduioșătoare. Willow e o fetiță specială, superdotată, care rămâne singură pe lume după ce părinții adoptivi au un accident. Dar există oameni care pot să o ajute și să găsească puterea de a merge mai departe.
  4. The Baking Life of Amelie Day – Vanessa Curtis. Nici cartea asta nu știu dacă a apărut la noi, dar e un roman YA simpatic. Chiar dacă implică o rețetă ultra folosită de YA (boala terminală), mi s-a părut interesant și e o lectură simpatică.

Mai tristuțe, dar drăguțe 🙂

  1. Lumina dintre oceane – M.L Stedman. Am fost avertizată că e un roman foarte trist, dar sincer nu am fost extrem de afectată de subiect, poate pentru că nu am copii și nu am reusit să rezonez cu personajul feminin. Dar e un roman bun, cred că va fi pe placul multor cititoare.
  2. Privighetoarea – Kristin Hannah. Am evitat o vreme cartea asta crezând că e prea romantică pentru gustul meu. N-avea nicio treabă cu așteptările mele. Acțiunea are loc în cel de-al Doilea Război Mondial și prezintă destinul a două surori care aleg să ajute în mod diferit victimele războiului.
  3. Durerea e o făptură înaripată – Max Porter. Am plâns la finalul acestei cărți, dar tot cred că merită să o citiți vara asta. E o metaforă, o poezie de carte. E despre doliu, despre pierderea unei ființe apropiate. E absolut superbă și din câte am înțeles și traducerea în limba rămână e foarte bună.
  4. O viață măruntă – Hanya Yanagihara. Cartea asta e greu de digerat pentru multă lume. Știu că o să sune ciudat, dar momentan e cartea mea preferată cu toate că m-a durut sufletul când am citit-o. Încă mă gândesc la Jude, personajul principal și îl analizez. Cartea are personaje lgbtq, violență, abuz sexual, dar și prietenie, dragoste necondiționată din partea unor oameni care nu sunt legați prin sânge sau acte.

Frumoase, pur și simplu 🙂

  1. Un bărbat pe nume Ove – Frederick Backman. Cam orice roman de-al lui Backman mi se pare potrivit pentru vacanță pentru că are personaje delicioase. Ove e unul dintre ele, un bătrân cam morocănos, dar extrem de simpatic. După pierderea soției Ove decide să se sinucidă, doar că vecinii și prietenii îi stau în cale.
  2. Problema Spinoza – Irvin D. Yalom. La fel ca în prima recomandare, îmi plac toate romanele lui Yalom, dar acesta a fost genial. Viața lui Spinoza ficționalizată a fost foarte interesantă și mi se pare că în special oamenii care au porniri extremiste ar trebui să citească această carte. În aceste vremuri în care oamenii încă poartă lupte religioase aprige, deschiderea lui Spinoza de la anii 1600 mi se pare fabuloasă.
  3. Tolstoy and the Purple Chair – Nina Sankovitch. Cartea asta e tot non-ficțiune, dar am zis să o trec aici pentru că m-a atins la corazon mult :). Autoarea pornește un proiect inedit ca să treacă mai ușor peste moartea surorii ei. Citește timp de un an o carte pe zi și scrie recenzia pe blog. Eu urmăresc în continuare blogul și s-a transformat într-un proiect foarte mișto, în care inclusiv celebritățile recomandă cărți.
  4. Persepolis – Marijane Satrapi. Eu abia anul trecut am descoperit romanele grafice și acesta e unul foarte bun. Prezintă viața autoarei din copilăria petrecută în Iran până la stabilirea în Franța. Se citește foarte ușor și sigur veți dori să-l păstrați în bibliotecă.

Lung articolul, dar sper să vă fie util. Și dacă ați descoperit cărți bune în concediu vă rog să îmi dați și mie de știre 🙂

Ambasador de Brand ALLFA, Carti

Paznicii legământului – Tom Egeland

Când e vorba de romane pline de mistere sau cărți despre conspirații religioase, știu că la Editura ALL găsesc mereu ceva interesant. Astfel că printre cărțile primite în acest an de la ei, s-a numărat și noul roman al lui Tom Egeland – Paznicii Legământului.

Mi-era dor de aventurile lui Bjorn Belto, pe care îl descoperisem în romanul Capătul Cercului. De data asta, Bjorn are o treabă mult mai dificilă după părerea mea. E plimbat prin toate colțurile lumii și trebuie să descifreze simboluri și enigme din creștinism, dar și din mitologia egipteană și cea nordică. Aparent cele 3 nu au mare lucru în comun, dar pe parcursul romanului, Bjorn descoperă că au fost întrepătrunse încă din cele mai vechi timpuri. Și ca totul să aibă un plus de suspans, Bjorn e urmărit de asasini plătiți care nu vor ca el să descopere un mare secret al lumii creștine.

Povestea începe cu călătoria lui Bjorn în Islanda, unde un prieten de-al său, călugărul Sira Magnus a descoperit un manuscris important. Dar în perioada în care cei doi încearcă să descifreze manuscrisul, Sira Magnus este ucis și manuscrisul furat. Și bineînțeles că de aici începe nebunia căutărilor lui Bjorn. Cartea alternează planul prezentului cu informații despre Egiptul anului 1360 î. Hr, Norvegia anului 1070, Vaticanul anilor 1128 și 1503 și Islanda anului 1241. Fiecare poveste va duce la completarea acestui puzzle extrem de amplu care vine să dea peste cap informațiile pe care le avem despre personaje importante din biblie.

Cartea asta e perfectă pentru iubitorii de romane pline de aventură, mister și secrete religioase. Eu am nevoie de astfel de cărți din când în când ca să mă rup din realitate și să mă pierd prin poveștile astea captivante. Mi-a plăcut pentru că are o acțiune foarte complexă și simțeam că muncesc alături de Bjorn să nu uit șirul descoperirilor și să descoperim secretul. Mie îmi place mult Bjorn ca personaj, mi se pare un erou atipic, un om care nu pune mare preț pe a fi plăcut, dar cu toate astea reușește să-și creeze legături puternice cu unele personaje. Mi-ar fi plăcut să fie un pic mai bine conturat în acest roman, eu am rămas cu multe idei despre el de la prima carte în care el a fost personaj principal.

Și cum tot se apropie un weekend prelungit de 1 iunie sau vacanța de vară, eu zic că e lectura perfectă nu doar pentru adepții acestui gen, ci pentru oricine dorește să aibă o lectură antrenantă și să afle mai multe despre diferite mitologii.

Ambasador de Brand ALLFA, Carti

Stabilit în România – Nigel Shakespear

Editura ALL e foarte aproape de sufletul meu pentru că încă îmi aduc aminte de toate campaniile faine de promovare a lecturii la care am participat cu ajutorul lor. Și îmi aleg mereu cu entuziasm cărți de pe site și abia aștept să le descopăr noutățile.

I-am rugat să-mi trimită lunile trecute un titlu care m-a făcut extrem de curioasă și abia am așteptat să devorez această carte: Stabilit în România de Nigel Shakespeare. Cartea conține o serie de mărturii/interviuri cu diverși oameni care au decis să trăiască în țara noastră. Motivele lor sunt diverse. Unii au venit aici după 90 cu tot felul de ajutoare și ONG-uri, unii au decis să-și deschidă afaceri aici, alții au fost mânați de dragostea pentru jumătatea lor. Și cum oamenii intervievați sunt din diferite zone ale lumii și are fiecare părerea lui, cartea nu prezintă o opinie împărtășită de toți. Unii cred că avem un mare potențial de dezvoltare, că românii sunt extrem de primitori și descurcăreți, că e bine că ne păstrăm tradițiile etc. Alții, sunt mai cârcotași am putea spune și ne reproșează destul de multe: că dăm șpagă, că nu respectăm norme de igienă, că suntem răi unii cu alții etc. Eh, nu poți mulțumii pe toată lumea și oricum, chiar și noi românii avem păreri diferite despre poporul din care facem parte.

Mi-a plăcut foarte mult povestea unui olandez care s-a căsătorit cu o tânără de etnie rromă și cum s-a integrat în familia acesteia. S-a mutat într-un sat cu un număr destul de mare de țigani și viața lui nu mai are programul strict pe care îl avea în Olanda. Dar cu siguranță e mult mai interesantă :))

Mi-au plăcut oamenii din carte care în momentul în care au decis să se stabilească definitiv în România au acceptat-o cu bune și cu rele. Nu au rămas în bula lor de expați, așa cum cunosc multe cazuri. Și-au dat copiii la școli românești, au învățat limba și au început să adopte și din obiceiuri. Cu toate astea, majoritatea celor intervievați au spus că nu au oferit șpagă niciodată. Îmi vine greu să cred, dar ținând cont că mulți conduc firme mari, nu prea au ei de unde să știe dacă angajații lor au mai dus câte o ciocolată la ANAF sau la alte instituții. Nu e șpagă mare, e doar o atenție 🙂

Am rezonat mult cu o idee despre turismul la sat pe care tot mizăm mulți dintre noi. Zicem că trebuie să menținem satele așa, cu frumusețea lor naturală, nealterată de tehnologie și modernitate. E drăguță ideea, dar de multe ori nu ne gândim la oamenii care trăiesc în acele locuri izolate, doar îi acuzăm că stau în șomaj sau nu au acces la locuri de muncă pentru că nu au efectiv infrastructura ca să ajungă la un loc de muncă. Nu ne gândim că în multe sate nu sunt medici, cabinete medicale și poate în multe nici electricitate.

Mie mi-a plăcut mult cartea asta pentru că am privit România prin ochii unor oameni care au adoptat-o de bunăvoie. Cu bune și rele.

Carti, Uncategorized

Trei săptămâni în Himalaya – Marius Chivu

Anul acesta e clar anul autorilor români contemporani pentru mine. Și pentru că am vrut să încerc lecturi cât mai diverse, i-am rugat pe cei de la Libris să-mi trimită Trei săptămâni în Himalaya de Marius Chivu. Citisem și cealaltă carte de călătorii scrisă de același autor: “Trei săptămâni în Anzi” și aveam așteptări destul de mari.
E o carte minunată. Plină de informații utile și interesante despre Nepal și despre cultura acelor zone. O să vă las mai jos câteva citate care mie mi-au plăcut. Dar lăsând la o parte aceste aspecte, îmi place foarte mult modul în care autorul se raportează la călătorie. Există din loc în loc pasaje în carte care vorbesc despre experiența călătorului și modul în care aceste aventuri îl modelează ca om. Mi s-a părut că Marius Chivu știe să interiorizeze foarte bine aceste călătorii și să se bucure de ele din toate perspectivele. Nu călătorește ca un turist care doar vrea să bifeze încă o destinație pe hartă sau care vrea să-și pună o poză interesantă pe facebook. Este foarte atent și la oamenii pe care îi descoperă, la obiceiurile lor și la paradoxurile întâlnite, dar în același timp foarte atent la el, la cum se simte în acea călătorie și la cum se raportează la noua cultură.
Nu a călătorit ca să doboare recorduri sau să atingă culmi extreme ci și-a stabilit un traseu care să-i ofere posibilitatea să se bucure cu adevărat de excursia în sine. Mi s-a părut foarte interesantă observația făcută după ce a reușit să ajungă în cel mai înalt punct al călătoriei. După zile întregi de ascensiune, într-o dimineață au urcat repede până la acea cotă maximă și în câteva ore erau înapoi în sat, iar restul călătoriei avea să fie mai mult pe un plan descendent. Sentimentul de tristețe și frustrare care l-a cuprins, știind că deja au atins apogeul călătoriei, că a durat așa de puțin experiența în care se aflau în punctul culminant și că de acum încolo doar vor coborî de pe munte, mi s-a părut foarte important de exprimat pentru orice om pasionat de călătorii. A fost o carte onestă, care nu pune accent pe destinație ci pe călătoria în sine. Cărțile astea două merită un loc în orice bibliotecă și abia aștept să-l descopăr pe Marius Chivu și din perspectiva de autor de romane.

“Este Anul Turismului in Nepal și Rishi ne spune că aici ne aflăm acum în anul 2068. Nepalezii încă nu au renunțat la calendarul hindus în care anul nou cade pe 14 aprilie, iar una dintre luni, în fiecare an alta, numără 32 de zile. Hindușii au oricum o pasiune mare pentru cifre ciudate. Se spune că religia lor are câteva milioane de zei și aproape fiecare poartă câte o mie de nume. Nimeni nu-i știe pe toți, dar cu adevărat importanți sunt cei trei zei ai Vieții: Brahma (Creatorul), Vishnu (Apărătorul) și Shiva (Distrugătorul și Continuatorul). Toți sunt reprezentați cu câte patru brațe, iar Brahma, cu patru capete. În Nepal există însă 60 de grupuri etnice, triburi, caste, clanuri și rase, care vorbesc, în total, 124 de dialecte, multe dintre aceste etnii având fiecare calendar propriu. La newari, spre exemplu, este anul 1100.

“Există patru mari grupuri lingvistice: indo-iraniana, tibeto-birmana, mongola și idiomurile izolate; cele mai vorbite dialecte fiind, chiar în această ordine, următoarele: nepaleza, maithili, bhojpuri, tamag, tharu, newari, thakali, gurung, magar, rai, awadi, limbu și bajjika; toate idiomurile sunt considerate limbi naționale.”

“Ophiocordyceps sinensis sau fungusul-omidă este rezultatul unei încrucișări parazite în care ciuperca se dezvoltă în organismul larvei până ce aceasta se mumifică. Medicina tibetană tradițională folosește yarsagumba în special ca afrodisiac și energizant. Occidentul a descoperit proprietățile acestui fungus-omidă când trei atlete din China au bătut cinci recorduri mondiale în timpul Jocurilor Naționale de la Beijing din 1993. Testele antidoping n-au depistat substanțe ilegale în organismul sportivelor, dar antrenorul a recunoscut că au folosit extract de yarsagumba. Prețul unui kg a crescut dramatic în ultimii ani, ajungând la 25.000 de dolari. Platoul tibetan produce anual până la  200 de tone de yarsagumba, supranumită, mai nou, viagra himalayană.”

“În Nepal trăiesc peste 800 de specii de păsări, mai multe decât în Canada și SUA la un loc, adică mai mult de 10% din totalul speciilor existente în lume, și peste 6500 de specii de copaci, arbuști, plante și flori sălbatice. Numai în Nepal există peste 300 de specii de orhidee. “

“Iacii sunt masculii, iar femelele se numesc naci. Laptele femelei este de două ori mai gras decât al vacii, are culoarea aurie, iar când este băut, pentru un surplus de aromă, tibetanii obișnuiesc să toarne în el puțin sânge. Dacă iacii și nacii se încrucișează cu vacile și boii, rezultă dzopkyo (masculul) și dzumul (femela), înrudire care le asigură sfințenia și slava localnicilor. “

“Religiile și culturile se întrepătrund indistinct. Buddha s-a născut în Nepal, undeva în secolul V î.Ch., budismul s-a format însă în India și a fost adus în Nepal două secole mai târziu, iar astăzi e predominant în Tibet, unde un bărbat din cinci e călugăr budist.”

Articole, Carti, Uncategorized

Gordon Ramsay – Humble Pie

Nu ştiu cum de m-am apucat să scriu fix despre cartea asta. Poate pentru că e cea mai recentă lectură, dar cred că şi cea mai uşurică din ultima vreme. Chiar dacă am citit-o direct în engleză, în două ture de citit am terminat-o. Şi am avut şi norocul să o găsesc la un anticariat cu 5 lei. Deci mi-a adus câteva bucurii în plus cartea asta:D.

Ştiu că părerile despre Gordon Ramsay sunt împărţite. Nu din perspectiva lui ca bucătar, ci din cauza imaginii pe care şi-a făcut-o în show-uri precum Hell-s Kitchen, din care a ieşit cam şifonat pentru că nu prea şi-a putut stăpâni limbajul şi temperamentul. Eh…în cartea asta o să aflaţi prin câte trecea omul în timp ce se filma show-ul respectiv. Ştiu că nu e o scuză, dar pentru oamenii super focusaţi pe carieră, e o pierdere de timp să se preocupe de rating şi de dat bine la cameră. Ei vor doar să gătească. Eu una nu prea ştiam mare lucru despre el, recunosc că i-am urmărit de câteva ori emisiunile şi am adaptat reţeta de şniţele de legume de la el, dar mi-a plăcut destul de mult cartea. Nu e scrisă cu cine ştie ce pretenţii, se cam abuzează de cuvântul F***, dar în rest, mi se pare ok. Nu prea m-a pasionat partea despre cariera lui în fotbal, în schimb mă fascinează oamenii care devin obsedaţi de carieră şi reuşesc să suporte orice ca să ajungă cât mai sus. Au genul ăla de pasiune nebună care îi ţine zi şi noapte la locul de muncă şi în loc să-i stoarcă de energie, le dă şi mai multă. Altfel, nu-mi explic cu reuşeşte să lucreze aşa de mulţi ani într-un ritm constant. Mi se pare că el a fost unul dintre norocoşii care şi-a găsit o soţie la fel ca el, care să aibă aceleaşi principii în ceea ce priveşte cariera şi să-l înţeleagă când lucra muuult peste program. Există şi o parte super tristă a vieţii sale, în special copilăria şi relaţia cu tatăl său, iar mai apoi relaţia cu fratele său dependent de droguri. Pentru un om care a trăit cu aşa de multe variabile pe care nu le putea controla, eu zic că a luptat mult şi a ajuns foarte departe. Eu zic că e o carte care merită citită, fie că vă place Gordon, fie că nu.

P.S: Nu comentez titlul pentru că nu mi se pare că Gordon e foarte umil:) Cred că un alt adjectiv i s-ar fi potrivit mult mai bine. “Workaholic Pie” mai degrabă:D

432075

Articole, Carti, Uncategorized

Dragul meu turnător – Gabriel Liiceanu

Cartea asta am ales-o după titlu. Şi cei de la Libris au fost tare drăguţi şi mi-au trimis-o repejor ca să-mi satisfac curiozitatea şi să văd dacă Gabriel Liiceanu e pe lista mea albă de autori contemporani români. Deocamdată e:). Încă îi descopăr romanele şi, cu toate că uneori nu ne sincronizăm în idei, îmi place stilul domniei sale şi vreau să mai citesc şi alte cărţi.

Să revin la subiectul romanului voluminos de care m-am apucat acu-s câteva săptămâni. Cu toate că nu a fost arestat în perioada comunistă şi nici nu a avut acţiuni cu care să iasă în evidenţă prea mult (cu excepţia unei burse de studiu în Gemania şi a unui comportament deosebit faţă de omul de rând: „Îi umilea până și prezența mea. Eram de pe altă planetă. Aveam gulerul călcat la cămașă. Citeam în limbi străine. Traduceam din greacă. Mă urau”.), autorul descoperă că şi el a fost urmărit de către fosta Securitate şi ironia sorţii face ca după căderea comunismului să ajungă să lucreze în acelaşi loc cu suspectul “turnător”. Nu are rost să vă imaginaţi că în carte o să găsiţi cine ştie ce detalii savuroase din perioada în care a fost interceptat, ci romanul e mai degrabă o analiză a sistemului şi a nevoii pentru care a continuat acesta. De ce ai avea nevoie de sute de mii de oameni care să-I supravegheze şi să-I suspecteze constant pe ceilalţi? De ce această foame continuă de ceva ce trebuie raportat? Pentru că în lipsa acestor fapte, unele chiar şi inventate, scopul tău ca turnător, şi implicit banii pe care îi primeşti, dispar. Pentru un om care nu a suferit totuşi în temniţele comuniste, poate mi s-a părut puţin exagerat textul. Ca şi eseu împotriva unui sistem în sine, l-am acceptat şi mi s-a părut un temei veridic pentru scrisorile “trimise”.

Ce mi-a rămas în minte din carte, pe lângă figura remarcantă a lui Noica, e cea a lui Toth Imre (supravieţuitor al Holocaustului), un filosof şi istoric al matematicii care a scris un volum spectaculos după părerea mea: Palimpsest. Acesta este practic un colaj imens făcut din textele altor autori, cu scopul de a susţine totuşi o idée principală de-a autorului colajului sau de a dezbate anumite subiecte. Astfel, filosofi sau matematicieni, ajung să se dueleze în argumente cu personaje ale unor romane sau cu politicieni. Totul, la nivel de citate extrase din alte opere. Nu ştiu dacă o să reuşesc să duc la capăt cartea asta şi să o înţeleg, dar e pe lista mea de provocărţi:)

dragul meu turnator

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized

Diavolul în rochie albastră – Walter Mosely

Încă o carte foarte interesantă din seria Crime de la Editura All. Acțiunea romanului are loc în anul 1948 în Los Angeles și îl are ca protagonist pe Easy, un bărbat afro-american care tocmai a rămas fără slujbă și nu are cum să-și plătească ipoteca. El frecventează barul prietenului său Joppy când, un bărbat pe nume DeWitt Albright îi oferă o sumă importantă de bani dacă reușește să o găsească pe Daphne Monet, o tânără de culoare albă care frecventează barurile de jazz. Lucrurile se complică destul de mult în carte, Daphne Monet nu e deloc ceea ce pare a fi și Easy rămâne fără o parte din prietenii lui după toată această aventură. E o carte plină de acțiune, crime neașteptate, schimbări de situație, șantaj și pericol. În urma întregii povești, Easy devine detectiv particular și aventurile lui continuă și în următoarele romane ale autorului. A fost interesant să găsesc o carte în care detectivul e un afro-american și cred că literatura care promovează diversitatea ar trebui susținută, în special în țările care s-au confruntat cu astfel de probleme. Cu toate că există unele clișee și aspecte tipice sudului în carte, e normal într-un fel, pentru a evidenția mediul în care se învârte Easy și pentru a crea atmosfera specifică acelei perioade.

Cartea e de citit pentru iubitorii de romane polițiste, dar și pentru cei care vor să își extindă puțin limitele și să încerce o poveste cu detectivi mai atipică.

tn1_mosley_-_diavolul_final

Cartea am primit-o cadou de la Editura ALL a cărei ambasadoare de brand sunt, dar părerile extrem de subiective îmi aparţin:)

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized

Micul Chagall – Renata Carageani

Cartea asta a fost exact așa cum mă așteptam. Citisem și Nono așa că eram convinsă că o să am parte de o lectură plăcută și interesantă. Fiind vorba de un roman polițist, nu aveam cine știe ce pretenții artistice, vroiam doar un roman interesant, care se citește ușor. Mi se pare foarte fain că avem literatură contemporană cât mai diversificată și încet încet nu mă mai tem să citesc autori români:). Am ușoare rețineri, dar dacă verific vreo 2 bloguri și mă asigur că limbajul e totuși unul acceptabil și că nu au scris cartea doar ca să fabuleze ei în voie (btw, le recomand un blog în acest caz), mă apuc de citit fără prejudecăți.

Romanul îl are ca personaj principal pe Grigore Kader, un polițist cu un aspect puțin mai exotic, perfect pentru numeroasele prejudecăți etnice și religioase din România. Kader are de dezlegat misterul unui aparent jaf încheiat cu o crimă. Este furat un tablou care nu are suficientă valoare pentru a justifica omorul din spatele lui, așa că investigația se complică. Pentru mine sincer, motivul crimei și intriga creată în jurul cercului de suspecți nu au fost prea captivante. A fost însă o lectură plăcută și cred că dacă va continua cu acest gen, autoarea are șanse mari să se impună. Cu toate acestea, dat fiind faptul că Nono și Micul Chagall au stiluri total diferite, m-ar încânta ca autoarea să încerce și alte genuri și să ne surprindă cu ceva total nou.

Mi-a plăcut faptul că romanul a fost ancorat în societatea românească și tabieturile ei și mi-au plăcut destul de mult cum au fost conturate personajele feminine precum mama lui Kader sau Serinela, specialista în grafologie. Mie una mi-a plăcut romanul și cred că e o carte potrivită pentru noua secţiune Crime pe care Editura All a lansat-o pe Strada Ficţiunii. Eu una v-o recomand, chiar dacă nu sunteți fani ai genului. E bine să susținem scriitorii români, altfel doar o să ne plângem că nu avem de unde alege. Când găsim un autor care merită promovat eu zic că e bine să o facem.

Cartea am primit-o cadou de la Editura ALL a cărei ambasadoare de brand sunt, dar părerile extrem de subiective îmi aparţin:)

tn1_micul_chagall_-_renata_carageani

 

 

 

 

Articole, Carti, Uncategorized

Fata cu picioare de sticlă – Ali Shaw

Ultima carte primită de la Libris a fost „Fata cu picioare de sticlă”. De atunci, reducerile mari nu m-au lăsat în pace aşa că am mai comandat câteva cărţi super faine despre care sper să apuc să vă povestesc cât de curând.

Să revin la lectura pe care am terminat-o abia zilele trecute din motive care au ţinut de starea necesară pentru a citi o astfel de carte. Fără să ştiu despre ce e vorba, în momentul în care am ţinut cartea în mână (cu o copertă superbă, iubesc variantele cu coperţi groase), am simţit că va fi o lectură diferită, poate chiar tristă. Şi aşa a fost.  Romanul prezintă povestea care se înfiripă între Midas Crook, un fotograf singuratic şi uşor timid şi Ida, o tânără care suferă de o boală misterioasă care-i transformă picioarele (şi mai apoi tot corpul) în sticlă. Acţiunea se petrece pe insula St. Hauda’s Land, un ţinut ciudat în care se petrec o mulţime de lucruri care nu pot fi explicate în domeniul naturalului. Henry Fuwa este unul dintre oamenii care au anumite cunoştinţe despre acest fenomen al transformării corpurilor în sticlă, dar este mult prea prins în trecutul său pentru a putea să-i ofere ajutor Idei.  Încercările Idei de a se vindeca o duc şi înspre Carl Maulsen care fusese  îndrăgostit de mama ei. Toate aceste personaje care au legătură mai degrabă cu părinţii lor, mi s-au părut că îi ţin într-un fel închişi pe aceşti doi tineri şi nu le dau posibilitatea să-şi trăiască viaţa din plin. Ei sunt mereu urmăriţi de fantomele trecutului şi St. Hauda’s devine un fel de închisoare. Relaţia dintre cei doi tineri mi s-a părut că a evoluat extrem de greoi sau poate doar atmosfera apăsătoare a cărţii mi-a dat senzaţia asta. Nu vreau să vă stric surpriza finalului, deşi deja am văzut recenzii care dezvăluie o mare parte din el. Nu am mai citit de mult o carte care să îmbine atât de real elementele magice cu faptele concrete. E adevărat că trebuie să ai o anumită stare, puţin mai nostalgică pentru a citi cartea asta, dar eu zic că e o lectură interesantă şi mă bucur că i-am dat o şansă.

Pe lângă această carte frumoasă, cei de la Libris mi-au trimis şi două cărticele pentru copii şi anume: “Prinţ şi cerşetor” şi “Vrăjitorul din Oz”. Şi cum aveau reduceri foarte faine zilele trecute, mi-am mai comandat şi eu câteva tot din această categorie. Despre ce o să se întâmple cu ele vă povestesc cât de curând la capitolul „proiecte frumoase”:).

hyperliteratura-fata-cu-picioare-de-sticla-carte

Articole, Carti, Uncategorized

Pe când eram doar nişte puşti – Patti Smith

Iar sunt foarte în urmă cu articolele despre cărţi, dar încerc să recuperez puţin câte puţin. Nu mai citesc la fel de mult şi asta mă cam debusolează, am începute o grămadă de cărţi, dar parcă nu mai am timp şi uneori nici răbdare să le termin. Dar cartea asta chiar m-a pus pe gânduri şi am vrut neapărat să vă povesteasc despre ea. Nu e cine ştie ce capodoperă, nu are ceva extrem de special, dar o să vă explic imediat de ce am ţinut să scriu despre ea. Patti Smith e o cântăreaţă pe care mulţi o recunoaşteţi probabil pentru cântecul “Because the night”. Atmosfera boemă a cărţii e dată  de notiţe despre Jimi Hendrix, Janis Joplin, Beatles, etc.  Relaţia cu fotograful Robert Mapplethorpe nu am reuşit s-o înţeleg prea bine. Au fost împreună câţiva ani, apoi s-au despărţit şi el s-a dovedit a fi homosexual, dar încă se iubeau…prea mult flower power pentru capacitatea mea de a înţelege lucrurile. Un lucru surprinzător pe care l-am găsit în carte a fost o scurtă referire la Brâncuşi. Era ceva de genul că lucrul care-l enerva cel mai tare era să-i fie atinsă barba atunci când făcea dragoste. Aparently he was like a rock star pe vremea aia în America.

Să revenim la ce m-a uimit pe mine. Determinarea cu care oamenii ăştia şi mulţi din generaţia lor şi-au urmat visele. Vroiau să fie artişti şi nu au pierdut asta nici măcar o secundă din vedere. Patti scria poezii, Robert a vrut să fie un fel de Andy Warhol până a descoperit pasiunea pentru fotografie. Şi chiar dacă asta a însemnat de multe ori să doarmă pe străzi sau să rabde foame, nu s-au complăcut într-o situaţie mediocră. Mă tot gândesc la oamenii de genul acesta. Cum e de exemplu şi Kyosaky (el nu e artist, dar tot e de admirat:) despre care am citit curând că a stat vreo 7 luni fără casă şi complet falit deoarece nu vroia să accepte orice slujbă şi să intre în cercul vicios al creditelor. Pentru unii oameni poate părea ciudat că preferi să treci printr-o situaţie atât de drastică şi să te ţii cu ultimele puteri de visul tău. Eu una le admir curajul de a nu se alinia cu restul societăţii şi de a continua să fie autentici şi să creadă în capacităţile lor. De multe ori mă gândesc dacă aş avea curajul necesar să renunţ la tot şi să mă concentrez strict pe ceea ce-mi place şi ce-mi doresc în viaţa asta. Toată lumea în jur mi-ar spune că sunt iresponsabilă, că nu mai am siguranţă financiară.

Cum decizi când e momentul să sari în gol şi să te bucuri de necunoscut?

image description

Articole, Carti, Uncategorized

Librăria online ideală

Cu ocazia împlinirii a cinci anişori plini de succese, cei de la Libris ne provoacă din nou la un concurs interesant. Vor să afle cum credem noi că arată librăria online ideală şi ce aşteptări avem de la ea. Eu una trebuie să recunosc că îmi place tare mult să merg în librăriile din Cluj şi să mă pierd printre cărţi. Dar de cele mai multe ori nu am timpul necesar sau dacă librăria nu are un spaţiu amenajat pentru răsfoit, mă simt un pic ciudat să fiu doar eu cu vânzătoarea şi ea să aştepte după mine. Aşa că deja de mai bine de doi ani, cumpărăturile substanţiale de cărţi mi le fac de pe internet. Să luăm punctual câteva criterii care alcătuiesc librăria mea online preferată.

  • Are un design user-friendly. Îmi place să am frumos ordonate şi la îndemână cât mai multe variante de a organiza cărţile. Libris le are exact aşa: pe edituri, pe subiecte, în funcţie de preţ, în funcţie de vânzări, plus că reducerile şi noutăţile apar mereu în topul paginii.
  • Relaţia cu clientul. Pentru mine e foarte important să nu am impresia că totul e procesat automat pe calculator şi nu există oameni care muncesc în spatele acestei platforme. Aşa că de la telefonul pe care-l dau pentru că am ceva nelămurire, la întrebările de pe mail sau de pe Facebook şi până la şoferul de la firma de curierat care deja mă cunoaşte şi e curios ce mi-am mai comandat, eu sunt încântată când văd că întreaga echipă îşi dă interesul pentru a mulţumi clientul.
  • Transportul. Aici cred că cei de la Libris au devenit imbatabili. E singurul loc de unde îţi poţi cumpăra cărţi online şi nu trebuie să te stresezi pentru costurile cu transportul. De când au adoptat această politică îmi cumpăr exclusiv de la ei cărţile. Înainte, fiind şi studentă şi cu banii bine drămuiţi, eram nevoită să mai apelez şi la alţi prieteni care comandau ca să depăşim o anumită sumă şi să fie transportul gratuit. Trebuie să recunosc că de când nu mai am grija asta, cumpărăm de multe ori peste suma respectivă, aşa că mişcarea celor de la Libris a fost foarte inteligentă. Tot aici trebuie menţionată şi punctualitatea. Sunt foarte nerăbdătoare când vine vorba de cărţi şi mă bucur enorm când comanda mea e livrată în mai puţin de 48 de ore. Sunt convinsă că e o muncă imensă în spate, dar asta denotă mult profesionalism şi o bună organizare.
  • Promoţiile. Mi se pare importante, cu toate că de multe ori dacă îmi doresc mult o carte nu am răbdare să intre la promoţie aşa că o cumpăr imediat. Chiar dacă pentru mine personal nu reprezintă un lucru extrem de important, cred că e esenţial pentru o librărie online ideală să aibă în vedere şi acest aspect.
  • Promovarea online. De la blogul pe care îl au, la pagina de Facebook şi la concursurile pe care le organizează, consider că o librărie online trebuie să ştie să folosească aceste metode pentru a se promova cu ajutorul celor din mediul online.
  • Proiectele în care se implică. Îmi place atunci când văd că există o parte umană în site-ul de pe care îmi comand cărţile. Fie că e vorba de proiectele sociale în care se implică, fie că e vorba de oameni pe care îi susţin pentru că le sunt dragi, îmi place să văd aspecte care ţin de relaţionarea cu cei din jur şi îmi place să simt că fac parte dintr-o comunitate frumoasă.

Am scris cu foarte mult subiectivism din mai multe motive. Deja de mai bine de doi ani şi eu şi prietenii mei ne cumpărăm cărţi online exclusiv de la Libris. Nu le fac reclamă gratis, o merită pe deplin şi îmtotdeauna le-am apreciat serviciile de calitate şi munca pe care o depun zi de zi. Nu am avut până acum motive să mă plâng sau care să mă determine să caut un alt furnizor.

Pe scurt, aşa arată librăria mea online ideală. Că ea există deja şi se numeşte Libris, e doar o coincidenţă rezultată din munca, valorile şi profesionalismul unor oameni care se vede că apreciază cărţile. La mulţi ani, Libris şi la cât mai multe proiecte  frumoase!

Libris.ro

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Factorul groazei – Robert Harris (vALLuntar 2)

Aveam alte cărţi în program săptămâna asta. Am zis că doar o răsfoiesc puţin să văd dacă ar fi pe placul meu.  Şi nu am mai lăsat-o din mână până azi noapte când am închis ochişorii la ultima pagină, fericită că pe Strada Ficţiunii găsesc de toate. Clasici şi opere valoroase, şi uite: scriitori contemporani care te ţin cu sufletul la gură şi laşi totul deoparte ca să termini cartea. E una din cele mai interesante apariţii de la ALL!

Alexander Hoffman e un geniu care se pricepe la statistică, fizică şi inteligenţă artificială. El creează un program, VIXAL 4, care e pe cale să revoluţioneze modul în care se fac tranzacţiile bursiere. Firma lui de hedgefund (adică face investiţii plasănd banii altora la bursă şi investind în ce crede că e profitabil) aduce câştiguri inimaginabile unui grup select care e atras de capacităţile acestui nou program. Singura problemă e că VIXAL are capacitatea de a se dezvolta singur şi de a “gândi” mult mai rapid şi mai complex decât mintea umană. Astfel, el devine un program care pune în pericol economia mondială şi mai ales reuşeşte să se joace cu mintea instabilă a lui Alexander.

Mie cartea mi-a plăcut enorm. Are suspans, indicatori economici şi bursieri cu care m-am tot confruntat pe la facultate în ultima vreme:P, un personaj principal misterios şi genial, citate din Darwin la începutul fiecărui capitol:D. Ce mai..vă garantez că o s-o citiţi pe nerăsuflate.

Pe oameni îi tulbură nu lucrurile în sine, co părerile şi impresiile lor despre lucruri”(Epictet). Limbajul a dezlănţuit puterea imaginaţiei, iar odată cu aceasta s-au născut zvonul, panica, groaza. Algoritmii nu au imaginaţie. Nu intră în panică. Iată de ce sunt perfecţi pentru tranzacţionări pe piaţa de capital.”

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_factorul_groazei_-_robert_harris

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Facultatea lucrurilor de prisos – Iuri Dombrovski (vALLuntar 2)

Cartea asta, alături de jurnalul Sofiei Tolstaia, mi-au redat dorinţa de a citi literatură rusă.  Am avut o perioadă în care nu mă mai atrăgeau deloc scriitorii ruşi şi mă bucur tare mult că am trecut peste faza asta. Iuri Dombrovski a trăit 18 ani în lagărele sovietice şi acest roman, a fost publicat abia după ce au apărut în Rusia reformele lui Gorbaciov.  E o lectură destul de crudă şi de tristă, dar trebuie să conştientizăm că pentru cei care au trecut prin acele perioade, evenimentele descrise în carte erau la ordinea zilei.

Ştim cu toţii cu se făceau arestările în regimurile comuniste. Chiar dacă nu erai vinovat de ceva anume, ţi se răstălmăceau declaraţiile şi ţie şi celorlalţi martori încât cu greu mai scăpa cineva din închisoare. Cam asta se întâmplă cu Zîbin, un conservator de antichităţi care este acuzat pe nedrept de furtul unei cantităţi de aur abia descoperită. Observăm pe parcursul anchetei că logica nu are nicio legătură cu întrebările adresate. Orice gest sau cuvânt este interpretat, fie că se răspunde cu DA fie că se răspunde cu NU la o întrebare, tot înseamnă că ai ceva de ascuns şi complotezi împotriva Uniunii Sovietice. Cartea prezintă tertipurile la care apelează anchetatorii, martorii care cad în plasă speriaţi că deja au fost trădaţi de cei apropiaţi, resemnarea deţinuţilor care deja ştiu cam câţi ani îi aşteaptă în lagăre şi pedepsele crunte la care erau supuşi.

Nu mi-am imaginat că o să citesc pe nerăsuflate o carte de 600 de pagini cu un subiect atât de controversat şi de serios. Mi-a plăcut în special un personaj, preotul Andrei  Kutorga, care aduce un plus de filosofie şi teologie în carte, dezbătând tema trădării lui Iisus şi acţiunile lui Pilat. Pentru mine a fost ca o poveste în poveste, găsind un mic refugiu în explicaţiile lui, un mic răgaz până să te întorci la cei pe care îi lăsaseşi în închisoare: El (Hristos) era departe de tehnica noastră de selecţie a cadrelor… Petru s-a dezis, Toma s-a îndoit, iar Iuda a trădat. Trei din doisprezece! Douăzeci şi cinci la sută ratare. Orice şef de cadre ar fi zburat dacă ar fi făcut o asemenea alegere. Fără dreptul de a mai avea vreo funcţie”.

Cartea asta vă pot spune din tot sufletul că e în topul preferinţelor mele de pe Strada Ficţiunii şi merită citită chiar şi de cei cărora literatura clasică rusă li se poate părea un pic greoaie. Eu una am fost plăcut surprinsă şi vă garantez că veţi avea multe de învăţat din ea.

Toate celelalte recenzii scrise de mine pentru campania vALLuntar le  găsiţi AICI.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

 tn1_facultatea_lucrurilor_de_prisos (1)

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Soţii de artişti – Alphonse Daudet (vALLuntar 2)

Sunt în plină lectură pentru vALLuntar. Am încă vreo 2-3 cărţi începute din care tot citesc în paralel şi sper să le termin în timp util. Dar azi aveam un interval de vreo oră şi un pic liber şi am zis că vreau neapărat să citesc o carte din colecţia „Iubiri de altădată”. Am tot oscilat între vreo 3-4 titluri şi până la urmă mi-am luat “Soţii de artişti” a lui Alphonse Daudet. Da..trebuie să recunosc..faptul că e mititică şi ştiam că o să o termin repede de citit a fost un factor important. Dar am pus ochi şi pe alte titluri pe care o să le citesc în curând. Să revenim la cărticica noastră care e mai mult ca un argument împotriva ideii de căsătorie în rândul artiştilor. Încă din primele pagini, avem un pictor care e împotriva căsătoriei şi consideră că artiştii care se căsătoresc îşi pierd din inspiraţie şi se lasă pradă meschinăriilor de zi cu zi şi un poet care e de acord cu instituţia căsătoriei. Pe parcursul celor 12 povestiri din carte, avem de-a face cu tot felul de tipologii. Soţii geloase,  soţi ţinuţi sub papuc sau mai degrabă doar de decor, soţii care defilează cu noul lor statut, soţi care nu-şi găsesc locul în cuplu şi nici nu mai au prea multă putere şi dorinţă de a crea ceva.

Nu ştiu de care parte a baricadei să mă pun. Să consider că artiştii trebuie lăsaţi în lumea lor de genii neînţelese…sau să cred că pe de altă parte pot fi mai fericiţi într-o viaţă de familie (nu ca exmplele din carte…că acolo nu prea am descoperit cupluri unite). Să se sacrifice pentru artă? Sau să-şi  recunoască (cei din carte nu sunt cine ştie ce artişti celebri) limitele şi să împace arta cu familia? Cred că depinde foarte mult de persoana de lângă tine. Dacă te susţine în ceea ce faci poate reprezenta un impuls şi te poate încuraja în activităţile tale. Dacă în schimb consideră că ceea ce faci e doar o joacă şi nu te apreciază..s-ar putea ca treptat să se deterioreze şi relaţia de cuplu şi pasiunea ta pentru artă.

Dar uite ce m-am luat eu cu filosofii despre cupluri şi nu v-am lăsat să comentaţi. Şi la recenzia asta şi la celelalte scrise de mine în campanie. Le găsiţi pe toate AICI.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_sotii_de_artisti

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Insomnia – Charlie Huston (vALLuntar 2)

Am terminat şi eu de citit într-un final “Insomnia”. De la începutul campaniei tot comentam la celelalte recenzii şi promiteam să o termin şi uite că mi-a luat ceva timp. Nu de alta dar tot găseam altceva de citit în paralel (tot pentru vALLuntar). Să nu mă apuc de dat cu părerea până nu vă spun câteva cuvinte despre subiect.

Este anul 2010 şi lumea e lovită de un virus care cauzează insomnie, epuizare şi inevitabil moarte. Totul se transformă într-un haos, oamenii se luptă pentru un medicament numit DR33AM3R care pe moment îi ajută să iasă din această stare. Virusul se răspândeşte rapid şi nimeni nu vrea să rişte să se contamineze. Cei care au rămas încă neafectaţi sunt tot mai izolaţi, nu se mai organizează activităţi sociale (stadioanele, cinematografele sunt goale), nu se mai ţin cursuri în şcoli, totul doar pentru a fugi de acest virus. În mijlocul acestui univers îl întâlnim pe Parker Hass, un poliţist care are o fetiţă de câteva luni şi o soţie deja insomniacă. Parker încearcă să descopere rădăcinile pieţei în care este comercializat DR33AM3R-ul şi îşi petrece majoritatea timpului vânând traficanţii. Toată cartea mi s-a părut suspectă deoarece când începeam un alt capitol ba se povestea la persoana I, ba la persoana a III a. Abia pe la mijlocul cărţii mi-am dat seama că mai am de-a face cu un personaj: Jasper, asasin de meserie.  Vă las pe voi să descoperiţi mai multe despre întâlnirea celor doi şi mai ales să vă daţi seama dacă vă captivează stilul lui Huston.

Eu una nu am fost super fascinată de carte, dar am apreciat ideea şi scenariul/universul alternativ pe care l-a propus.  Sunt convinsă că pentru mulţi dintre voi va fi o lectură plăcută chiar dacă stilul mi se pare un pic greoi şi poate prea „pierdut în unele detalii inutile” (pentru mine).

P.S: Mai strângem comentarii pentru :  “Poveste de dragoste africană”, “Cele zece mii de dorinte ale imparatului“, “Sus, in aer”, “Urâţii“, “Jurnalul Sofiei Tolstaia” si celelalte recenzii din vALLuntar 2.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

 tn1_insomnia

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Poveste de dragoste africană – Caitlin Davies (vALLuntar 2)

Cartea asta am câştigat-o pe un blog anul trecut (comentând pentru vALLuntar ediţia 1:). Deja mă ducea cu gândul la Corinne Hofmann şi la masaiul ei. De data aceasta o avem în scenă pe Caitlin Davies care se îndrăgosteşte în facultate de Ron şi decide să-l urmeze în Botswana. Măcar Ron nu e genul sălbatic al lui Lketinga mi-am spus. Într-adevăr, relaţia lor poate ar fi avut mai multe şanse de reuşită…dar nu în Botswana tradiţionalistă unde ce zice mama e sfânt şi chiar dacă ai familie şi casă tot trebuie să-i hrăneşti şi pe părinţi, fraţi, nepoţi, foste neveste…Eu vă spun sincer că abandonasem cartea la un moment dat. Mi se părea că e scrisă prea monoton, prea sec. La fel ca şi în cazul lui Corinne Hofmann, nu mă aşteptam la o scriitură strălucită…dar nici să citesc despre Africa şi să mă plictisesc. Totuşi, când am reluat cartea (ajunsesem cam pe la jumătatea ei), am decis să îi acord mai multă atenţie şi să nu fie o lectură pe fugă. A doua jumătate mi s-a părut mult mai bine scrisă (în prima partea aveam impresia că sare mult prea repede peste unele evenimente şi nu mai înţelegeam în ce perioadă a vieţii se petrec). Viaţa lui Caitlin după căsătoria cu Ron intră pe un făgaş cât de cât normal. Ea lucrează la un ziar, se implica activ în viaţa socială a comunităţii cu toate că e privită ca o intrusă, mai vizitează Anglia, îşi contruieşte o casă, naşte o fetiţă pe nume Ruby…şi  un eveniment nefericit îi schimbă radical destinul. Caitlin este violată cu brutalitate în propria ei casă, în timp ce îşi ţinea fetiţa în braţe. Mai halucinant şi mai dureros decât violul este comportamentul celor din jur care o învinovăţesc parcă. După un proces în care aveam impresia că ea e atacatorul, după un şir de teste din care rezultă că din fericire nu a fost infectată cu HIV, Caitlin decide să se întoarcă în Anglia alături de fetiţa sa. Cartea are un final destul de trist deoarece fetiţa nu reuşeşte să înţeleagă noile schimbări şi duce dorul Africii mai mult decât şi-ar fi închipuit Caitlin.

Concluzia mea: cu toate că iniţial nu m-a fermecat suficient, mă bucur că i-am mai dat o şansă acestei cărţi. La fel ca în cazul lui Corinne Hofmann mi-a venit să-i urlu prin carte: What where you thinking?  Dar mă bucur pentru ea şi fetiţa ei că au scăpat cu bine din toate evenimentele de acolo.

P.S: Mai strângem comentarii pentru : “Cele zece mii de dorinte ale imparatului“, “Sus, in aer”, “Urâţii“, “Jurnalul Sofiei Tolstaia” si celelalte recenzii din vALLuntar 2.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_poveste-de-dragoste-africana-q

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Cele zece mii de dorinţe ale împăratului – Jose Freches (vALLuntar 2)

Mă gândeam cu un pic de groază la momentul în care o să scriu recenzia la cartea asta. Nu de alta dar, la fel ca în viaţa reală, nu sunt tare bună la reţinut nume. Şi mai ales când sunt nişte nume mai…sugestive:). Ca să mă înţelegeţi: povestea se desfăşoară în 1660 în Oraşul de Purpură. Întreg romanul prezintă căutarea personajelor în materie de sex. Da…Fifty Shades e mic copil. Doar că numele personajelor, poziţiile, părţile corpurilor sunt descrise metaforic…dar again..suficient de sugestiv. Drept Înainte Mergătorul e un tânăr chipeş care va fi iniţiat în tainele amorului într-un bordel de către Lună Roşcată. Împăratul însuşi caută licori şi remedii pentru o viaţă sexuală mai activă si chiar ajunge să  facă un lucru nemaiauzit pentru un  om de rangul lui: să cheme aceeaşi prostituată (Yadil) de două ori într-o seară. Cu ajutorul unui obiect numit Clopoţelul birman(pe care Lună Roşcată îl furase de la împărat şi care se presupune că ajuta în materie de performanţe sexuale), Drept înainte Mergătorul reuşeşte să o cucerească pe Mireasmă Gingaşă (care din câte ni se spune nu mai avusese orgasm înainte) şi pleacă împreună să găsească un leac permanent pentru frigiditatea ei. În Oraşul Pagodelor, cei doi o întâlnesc pe Floare Rară, care caută cam aceaşi substanţă miraculoasă pentru tatăl ei adoptiv. Cei trei nu ratează ocazia unui menage-a –trois şi după ce fură reţeta de care aveau nevoie merg fuguţa să facă rost de bani şi să-l elibereze pe tatăl Drept Înainte Mergătorului (care am uitat să vă zic de atâtea scene de sex, dar rămăsese acuzat că el ar fi furat Clopoţelul birman). Cu toate că sunt prinşi în timp ce încercau să vândă poţiunea  şi duşi în faţa Împăratului , scenele de măcel sunt din nou înlocuite cu cele de sex. Şi uite aşa, toate personajele cărţii (Lună Roşcată, Împăratul, Yadil, Drept Înainte Mergătorul, Mireasmă Gingaşă, Floare Rară şi Trei Trepte -ştiam că am uitat de un personaj prin toate îmbărligăturile astea- ajung să formeze un Septet (adică o mică-mare orgie).

Septetul se presupune că ar reprezenta împlinirea celor zece mii de dorinţe, nu de alta, dar nici măcar împăratul nu visase la figura asta geometrică. Mai mult, se consideră că pentru a atinge nemurirea, un bărbat trebuie să se culce cu un număr cât mai mare de femei. Am decis să nu mă leg de astfel de subiecte şi păreri ca să nu supăr zeii, taoiştii, confucianiştii, budiştii şi mai ştiu eu ce călugări asiatici care au acces direct karma şi o pot întoarce să mă bată pe umăr:).

Iniţial am crezut că o să fie o lectură dificilă (tot speriată fiind de nume şi de metafore). Pe parcurs mi-am dat seama că e pur şi simplu o metaforă despre sex şi trebuie acceptată ca atare. M-au amuzat unele expresii, unele chiar mi s-au părut interesante şi mi s-a părut per total o cartea diferită. Nu mă aşteptam să găsesc cine ştie ce informaţii despre cultura, istorie sau obiceiuri aşa că nu am fost deloc dezamăgită. Am luat cartea ca atare şi m-am bucurat într-un final că am descoperit un stil diferit de a expune actul sexual, fără vulgarităţi şi cu multe expresii „spumoase”.

Cine mai vrea să contribuie cu o rămurică în plus la copăceii care mai au nevoice, poate să comenteze şi la “Sus, în aer“, “Urâţii”, “Jurnalul Sofiei Tolstaia” dar şi la recenziile anterioare:).

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_cele_10000_de_dorinte_2010_b5_final

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Sus, în aer – Walter Kirn (vALLuntar 2)

Ryan Bingham îşi trăieşte viaţa în Aerocosm – într-o lume în care la ordinea zilei sunt hotelurile de aeroport, zborurile la clasa business, prieteniile superficiale legate pe fugă în timpul unui zbor şi relaţiile intime tot cam pe fugă între două întâlniri de afaceri. Scopurile lui Ryan se rezumă la a obţine un milion de mile de la o companie aeriană şi la a „zbura” spre un job mult visat la MythTech.

Să mă mir de haosul pe care l-am găsit în relaţiile cu familia sau cu „prietenii” lui? Să cred în „vrăjelile” pe care le spune la seminarii celor pe care tocmai i-a concediat dar cărora le vinde iluzii despre cariere de succes? (”Toata lumea ar trebui sa stie, ca in zilele noastre, carierele nu mai reprezinta scari, ci retele.”)

Viaţa lui Ryan mi s-a părut după cum vă spuneam cam haotică dar, am încercat să-l las pe un plan secund şi să mă concentrez mai degrabă pe tipologia lui de om. Acel om mult prea prins în mrejele carierei de success la care visează, acel om care se vede că tânjeşte după un locşor al lui pe care să-l poată numi “acasă”…altfel nu înţeleg de ce ar alege să stea doar la un anumit lanţ de hoteluri care are camerele mobilate identic, de ce mănâncă la aceleaşi restaurante, de ce urmează cu stricteţe aceeaşi paşi şi acelaşi traseu în fiecare călătorie. De unde dorinţa asta pentru ceva cunoscut, familiar. Hai că l-am citit pe om:).

Mi s-a părut o carte un pic tristă. Stilul ăsta de viaţă promovat de americani mă oboseşte chiar şi cînd doar citesc despre el. O viaţă întreagă să fugi după chestii materiale, să nu ai pic de linişte, să nu ai timp pentru relaţii, pentru familie, pentru tine…

Să-mi spuneţi eventual cum vi s-a părut filmul (am înţeles că e cu George Clooney) în caz că l-aţi văzut.

Şi acum să comentăm zic: v-aţi putea adapta unui stil de viaţă atât de agitat? Cât de multe aţi fi dispuşi să sacrificaţi pentru o carieră de succes?

Cartea o puteţi cumpăra de pe site-ul editurii ALL.

P.S: mai am un copăcel care are nevoie de câteva rămurele aici: Urâţii de Dorin Cozan.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_kirn_-_sus_in_aer_final

Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, Uncategorized, vALLuntar

Urâţii – Dorin Cozan (vALLuntar 2)

Sunt puţin sceptică atunci când vine vorba de autori români contemporani. Mi se pare că romanelor le lipseşte un anume ritm, că sunt scrise într-un stil greoi, că autorul vrea să-mi dea peste nas cu cât e el de post-post-post modern şi eu am rămas repetentă la capitolul ăsta.

Urâţii” nu pot spune că se încadrează în cele descrise mai sus. E totuşi o carte pe care am ezitat multă vreme să o citesc. Nu reuşeam să trec de primele pagini pentru că mă speriau regionalismele (chiar nu înţelesesem nimic din unele fraze) şi nu vedeam rostul unui roman scris exact aşa cum se aude accentul moldovenesc. Pentru mine una, nefiind familiarizată cu acest accent şi mai ales cu regionalismele, a devenit o lectură destul de greoaie, chiar dacă romanul abia trece de 100 de pagini. Cu toate acestea, într-un fel l-am înţeles pe autor. A vrut să prezinte cât mai autentic satul copilăriei sale, a făcut în aşa fel încât citittorii să fie prietenii lui vechi şi el să depene amintiri împreună cu ei. V-am spus, singura problemă e că uneori m-am simţit exclusă ca cititor. Chiar am vrut să-mi imaginez acel univers, dar multe poveşti nu au fost suficient conturate în cât să înţeleg mare lucru din ele. Şi eu dacă m-aş apuca să scriu despre copilăria la bunici, probabil cei alături de care chiar s-au petrecut evenimentele ar râde cu poftă şi s-ar emoţiona când şi-ar aduce aminte de păţăniile noastre..iar restul ar sta şi s-ar întreba despre ce vorbim.

La Kadia puteţi găsi mai multe informaţii despre regionalismele folosite..eu una nu am mai avut răbdare să le recitesc:)

Ş-api mă gândiesc că dacă el o putut scrie în moldoveneşte, vă pot zâce şi io să lăsaţi un comentariu pe ardeleneşte. Dacă aveţ vreme că nu stau să dau cu paru. V-am ţucat.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_uratii