Bucatarim

Musaca de cartofi vegetariana

Vă spun într-un alt articol pentru ce am folosit umplutura asta prima dată, dar voiam neapărat să o folosesc la un fel principal (anterior era la un fel de aperitiv).

Am văzut ieri ideea asta de ruladă din cartofi și am zis că e combinația perfectă. Nu e neapărat să faceți ruladă, puteți face musaca în versiunea clasică, puneti un strat de cartofi, umplutură și iau un strat de cartofi.

Să revin la rețetă. Pentru umplutură am folosit soia cubulețe. Nu prea mâncăm soia, dar am zis că anul ăsta vreau să diversific meniul și să testez mai multe rețete așa că am fiert soia, am stors-o și am mai mărunțit-o puțin. Am călit o ceapă mică și am adăugat un morcov și vreo 6 ciuperci mărunțite în prealabil cu robotul. Depinde de voi cât de mari tăiați legumele, dacă folosiți carne, alte legume, alte condimente. Ideea e să vă iasă un fel de tocăniță (să nu fie lichidă ci să se țină legumele între ele), Pentru asta am pus un pic de sos de roșii. Am condimentat doar cu puțin sos de soia și un pic de vegeta, dar puteți pune și busuioc, oregano etc. Am lăsat tocănița asta să se răcească un pic.

Între timp la cuptor se pregăteau cartofii. Am dat 3 cartofi medii spre mari printr-o răzătoare care îi taie foarte subțiri, ca pe niște chipsuri. Am pus în tavă hârtie de copt, am presărat cașcaval ras și am pus cartofii suprapuși, pe toată tava. Am pus sare și încă un strat de cașcaval și i-am dat a cuptor la 200 grade cam 20-30 de minute, până e cașcavalul rumenit și cartofii pot fi străpunși ușor. Când sunt gata îl lăsăm să se răcească pentru a putea rula conținutul.

Am făcut și un sos bechamel, dar nu e obligatoriu, rețeta poate fi ok și fără. Am pus tocănița peste cartofi (un strat nu prea gros și în ultima parte a tăvii să nu puneți ca să nu iasă conținutul din ruladă). Apoi am pus și sos bechamel peste tocăniță și am rulat totul cu grijă. V-am spus că dacă vi se pare complicat, puteți să faceți cartofi în 2 tăvi și să puneți al doilea strat deasupra tocăniței și gata.

Eu am pus încă puțin cașcaval peste ruladă și am mai dat totul la cuptor până s-a rumenit – cam 20 de minute. Am servit cu varză murată și rezultatul a fost absolut delicios.

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Lasagna cu legume

Am rămas datoare cu reţeta asta de foarte mult timp. Pe vremea când mâncam carne, nu pot să spun că îmi plăcea foarte mult lasagna pentru că am o problemă cu carnea tocată. Dar reţeta asta cu legume aş mânca-o oricând şi în cantităţi imense:). Trebuie să recunosc că de multe ori, dacă gătesc în timpul săptămânii simplific extrem de mult reţetele ca să nu stau prea mult timp la bucătărie. Şi din cauza asta, dar şi pentru că vroiam o variantă mai light, am renunţat la sosul bechamel. Aşa că acum doar fierb foile de lasagna cam 5 minute (cu toate că pe cutie scrie că pot fi puse direct la cuptor) şi fac sosul. La sos călesc cam 350 de g de ciuperci, apoi adaug o vântătă şi un dovlecel tăiat bucăţele. După ce se înmoaie bine, adaug şi o roşie tăiată mărunt. Eu una nu pun sare, ci doar sos de soia care e deja destul de sărat. Mai pun şi câteva linguri de sos de roşii şi eventual busuioc uscat în sos. Îl mai las la fiert cam 5 minute şi mă apuc de asamblat. Pun într-o tavă un strat de foi, apoi sos şi tot aşa. Ultimul strat e de foi şi peste el adaug caşcaval ras. Pun totul la cuptor cam jumătate de oră şi mă chinui să aştept să se răcească:). Trebuie să admit că au fost cazuri când ultimul strat era cel de sos şi din cauză că nu aveam caşcaval la îndemână puneam doar ceva felii de brânză topită peste.Sau dacă era post lăsam pur şi simplu ultimul strat de sos.  Eu tot grozav zic că a ieşit lasagna mea cu legume şi în acele momente.

 P.S: Ca de obicei, la cât mă pricep eu la prezentat reţete, am uitat în prima poză să pun şi sosul de roşii.

IMG_5189

IMG_5193

IMG_5195

IMG_5196

IMG_5199

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Pacheţele din foi de orez (variantă proprie)

Despre pacheţelele din foi de orez am mai scris o dată, dar pe vremea aceea le-am pregătit cu carne şi trebuie să recunosc că varianta cu carne tocată şi prăjite în ulei nu prea mi-a plăcut. Aşa că mă tot gândeam cum le pot face într-o variantă mai light şi Moxi mi-a dat minunanta idee de a le face cu soia. Am băgat în robot un ardei şi un morcov mare şi le-am tocat mărunt. Soia granule am lăsat-o 20 de minute în apă să se hidrateze şi apoi am scurs-o bine. Am colit întâi puţin legumele apoi am adăugat soia şi sos de soia:) şi chiar inainte de a opri focul am pus un ou bătut şi am amestecat repede ca să nu se facă omletă. Foile de orez le-am ţinut pe rând în apă până s-au înmuiat şi mai apoi am pus câte o linguriţă de umplutură în fiecare şi le-am sucit cam ca pe sarmale. De data asta le-am pus într-o tavă pe hârtie de copt şi le-am uns pe deasupra cu puţin ou. După jumătate de oră la cuptor, le-am servit cu un sos tartar, dar presimt că merg şi mai bine cu ceva sos de iaurt.

Am refăcut reţeta chiar acuma seara în timp ce ploaia torenţială îmi inunda balconul. Tot bestiale au ieşit:D

IMG_4426

IMG_4428

IMG_4430

IMG_4429

IMG_4432

IMG_4437

IMG_4439

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Plăcintă cu dovlecel şi brânză sărată

Am folosit aluat de foietaj, nu de plăcintă, dar aşa zicea şi-n reţeta originală aşa că nu e vina mea:D

Chiar căutam săptămânile trecute să mai reîmprospătez meniul cu ceva reţete (fără carne) şi chiar vă rog cu ocazia asta să-mi lăsaţi ceva recomandări, dacă nu vă grăbiţi. Şi cum îmi place dovlecelul foarte mult şi-l folosesc la multe reţete, am decis că nu are ce să fie rău. Singura problemă e că am făcut cam multă compoziţie, dar ştiu data viitoare şi sunt sigură că o să iasă perfect. Am folosit un dovlecel mediu, curăţat şi dat prin răzătoare şi vreo 300 g de brânză de vacă pe care am sărat-o. Am pus pătrunjel tocat, piper, sare şi un ou ca să se lege toate. Am luat o foaie de foietaj şi am pus-o peste tava de tartă şi deasupra am nivelat frumos compoziţia rezultată. Marginile care rămăseseră în exterior le-am dat peste compoziţie şi le-am uns cu puţin ou ca să fie mai rumene la final. Gustul e foarte bun, dar după cum v-am spus, o parte din compoziţie am dat-o jos şi am mâncat-o separat cu pâine:).

IMG_4415

IMG_4417

IMG_4422

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Pâinici cu măsline

Căutam săptămâna trecută o reţetă ca să ne punem ceva gustări cu noi în concediu. Traseul nostru a fost prin munţi aşa că ştiam că nu vom avea acces la magazine prea mult. Ne-am făcut provizii din Cluj şi pe lângă sandwich-uri şi dulciuri am vrut să mai avem ceva consistent la îndemână. Am făcut un aluat clasic din cam 300 g de făină şi l-am împărţit în 9-10 bucăţi şi le-am modelat sub formă de bile (în poză sunt deja crescute). Le-am pus la dospit într-o tavă şi între timp am fugit să cumpăr chestii pentru umplutura lor. Iniţial le-am umplut doar cu măsline, dar cum s-au terminat repede, am doua tură, cea pentru concediu, am îmbogăţit-o şi le-am transformat în nişte mini-pizza. Am luat fiecare bilă de aluat, am întins-o şi am uns-o cu un pic de sos de roşii. Am pus un pic de brânză telemea, câteva bucăţele de roşii şi măsline feliate din plin. Am împachetat compoziţia în aluat am uns totul cu puţin ou şi am presărat pe deasupra un amestec de oregano şi busuioc. Le-am lăsat la cuptor cam 45 de minute şi ne-am abşinut cu greu să nu ne atingem de ele în seara aia. Ne-au fost de mare folos pe drum, le-am ţinut în pungi ca să nu se întărească şi cu siguranţă că o să intre în meniul nostru deoarece sunt perfecte pentru ieşiri sau chiar la birou.

Poze am doar de la varianta simplă cu brânză şi măsline, pentru că celelalte le-am făcut seara târziu şi nu am mai stat să le pozez. Am una cu varianta finală, servită la Herculane:)

IMG_4442

IMG_4443

IMG_4444

IMG_4445

IMG_4446

IMG_4447

IMG_4451

IMG_4453

10390383_863024870393387_6578889054947742971_n

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Pizza cu blat nedospit

De multă vreme vroiam să fac o pizza, dar tot timpul o amânam pentru weekend deoarece seara după job nu mai aveam răbdare să aștept să dospească aluatul și să o pun după la cuptor. Așa că în momentul în care am găsit rețeta asta am experimentat-o numaidecât. Am făcut prima variantă doar într-o tavă mică de tartă doar ca să testez. Deja am făcut cam de 4 ori reţeta asta, dar nu am apucat să fac poze:)
Aluatul trebuie făcut doar amestecând un pahar de 200 ml de lapte cu 2 ouă și cu făină..eu am pus mai mult de 100 g cât scria în rețeta inițială. Ideea e să vă iasă un amestec un pic mai gros decât cel pentru clătite, dar să curgă totuși și să-l puteți modela ușor în tavă (adică să-l întindeți frumos cu o lingură ca să ajungă peste tot). Îl puneți cam 30 de minute la cuptor până se rumenește un pic (el se va umfla, dar în momentul în care puneți sosul peste o să revină la forma inițială). Când e aproape copt îl scoateți din cuptor și puneți peste  sos de roșii. Adăugați cam ce ați pune pe o pizza normală. Eu una am vrut-o fără carne așa că am pus doar roșii și cașcaval ras. Am mai lăsat vreo 15 minute la cuptor și apoi abia am așteptat să se răcească. Partea foarte faină e că blatul e pufos și a doua zi dimineața și nu se întărește. Singura problemă pentru cei care preferă un blat mai gros e că atunci va fi nevoie să dublaţi eventual cantităţile pentru blat. Mie una îmi place aşa subţire. Eu sunt tare încântată deoarece a trecut multă vreme de când nu am găsit o rețetă nouă și ușor de realizat într-un timp scurt.
P.S: Ca de obicei, calitatea pozelor e invers proporţională cu nerăbdarea:)
IMG_4403
IMG_4409
IMG_4413
Articole, Bucatarim, Uncategorized

Reţeta din romanul poliţist:)

De când am citit cartea Dariei Donţova şi mai ales de când am văzut pe blogul Kadiei minunăţia, am decis că trebuie să încerc şi eu reţeta asta. Cu toate că de la pui mănânc doar pieptul, am decis să cumpăr un pui întreg ştiind că ajutorul de nădejde (Moxi) mă va ajuta cu restul. Am cumpărat un pachet de sare (ajutorul de nădejde a vrut neapărat să fie sare un pic mai grunjoasă cu toate că reţeta cerea sare extra fina). Am spălat bine puiul, am pus o foaie de copt în tavă, am pus tot pachetul (500g) de sare, am frecat bine puiul cu nişte condimente pe care le aveam prin bucătărie(se poate pune cam orice vreţi)…am aşezat puiul şi l-am uitat în cuptor cam o oră şi jumătate.

IMG_2550

Între timp am fiert nişte cartofi tăiaţi cuburi şi apoi i-am şi prăjit un pic. Ideea era să-i fierbem doar pe jumătate dar eram amândoi angajaţi în conversaţii telefonice şi am uitat de ei:). Au ieşit buni oricum, un pic prea fierţi doar. Ne-am cumpărat zilele trecute o răzătoare minune cu diferite lame şi abia am aşteptat o ocazie să răzălim legume în fel şi chip pentru o salată. Am tăiat roşii, ardei, castraveţi, ridichi şi varză roşie în vreo 3 feluri aşa că salata noastră e un mare talmeş balmeş delicios.

IMG_2555

IMG_2560

Puiul a fost demenţial şi am sărbătorit această reţetă simplă şi gustoasă cu câte un pahar de vin spumant. Cred că ne-am săturat mai mult din bucuria că ne-a ieşit totul bine şi că arătau super…Am reuşit să mâncăm destul de puţin din toată nebunia pregătită. Concluzia? Data viitoare când facem reţeta asta ne chemăm şi lăudători la cină:).

IMG_2552

IMG_2565

Bucatarim, Uncategorized

The last supper…for 2012:)

Sătui de aceleaşi rămăşiţe aduse în caserole după Crăciun, am zis cu Moxi să facem ceva papa bun pentru azi şi mâine…şi restul săptămânii. Noi nu avem superstiţii cu ce trebuie mâncat sau băut de Revelion aşa că ne-am gândit să facem ce ne place nouă.

De câteva zile bune tot făceam un design în cap despre cum aş vrea să arate un platou cu ouă umplute. Vroiam să tai cu un pahar felii rotunde de pâine, să le ung cu ceva cremă de brânză şi să pun oul umplut în mijloc. M-am lăsat dusă de val şi de legumele avute la dispoziţie şi a ieşit o farfurie colorată. Mie una îmi place:) Nu mi-au încăput toate pe acea farfurie aşa că am mai pus câteva şi lângă ciupercile pane (care au umplutură de pateu cu ardei tocat mărunt). Mai aveam în plan o ruladă interesantă pentru aperitiv dar sincer..nu mai avem loc în frigider şi nici în stomac:)

IMG_2465

IMG_2467

Toamna asta i-am descoperit lui Moxi un talent ascuns. Aveam nişte carne de porc prin congelator şi era tăiată bucăţi. Nu ştiam ce să fac cu ea. Nu ştiu ce şi cum a făcut dar a ieşit o mâncare demenţială. Un fel de gulaş i-am zis noi. Din ce am văzut, a călit nişte ceapă şi a prăjit bucăţile de carne. A pus morcovi rondele şi ardei. A pus cartofi tăiaţi cuburi şi apă cât să acopere totul. A tot fiert pe ele şi le-a potrivit cu pastă de roşii, ceva pastă de gulaş cumpărată şi condimente(sare, piper şi boia). Cred că e a patra oară când l-am convins să facă. Nu se alta dar e super bună şi ne ajunge câteva zile:)

IMG_2469

E şi mai bună cu o baghetă făcută după o reţetă de-a lui Jamie Oliver. Se ia o bucată de hărtie de cop şi de udă bine. În ea se înveleşte bagheta încrestată. Se pune la cuptor vreo 15 minute. Apa care se evaporă din hârtie cică o face pufoasă în interior şi crocantă în exterior. După ce se scoate din cuptor  se unge bagheta prin toate încrestăturile cu ulei de măsline, usturoi pisat şi pătrunjel. Nimic nu merge mai bine cu gulaşul lui Moxi:)

IMG_2360

Gata cu mâncarea. Mâine promit că povestim despre cărţi! Un An Nou cât mai bun vă doresc!

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Pacheţele din foi de orez

Am văzut acu-s câteva săptămâni un video în care se preparau pacheţele din foi de orez şi am rămas fascinată. Nu-mi puteam închipui cum reuşeşte foaia aia de orez să se înmoaie şi să devină atât de uşor de împachetat. Când le-am văzut în Cora, chiar dacă mi-a venit un pic greu să dau 11 lei pe un pachet  am zic că sunt tare curioasă ce va ieşi. Până la urmă sunt tare încântată de foile de orez pentru că în pachet sunt 33 de foi şi eu am folosit în weekend doar 10 aşa că am făcut o afacere bună. Am văzut o variantă de reţetă pe pachetul cumpărat, mai ştiam eu ceva de pe net..şi până la urmă tot cum mi-a plăcut mie am făcut.

Am pregătit umplutura: am tocat cam 250 g carne de porc (acuma sincer..eu doar aproximez…vedeţi şi voi cam cât vi se pare că ar fi în vasul din poză) pe care am prăjit-o un pic înainte pentru că mă temeam că doar din prăjitul pacheţelelor nu va fi suficient.

După ce s-a răcit am amestecat-o bine cu un morcov ras şi un jumătate de gogoşar mare tot ras. Am adăugat un ou bătut şi câteva linguri de sos de soia, plus sare şi piper. Am tot gustat, tot amestecat, tot condimentat până am zis: EVRIKA! Asta e compoziţia mea.

 Am pregătit un vas cu apă rece (nu am poze cu scufundatul foilor din motive tehnice..am doar 2 mâini:). Am luat o foaie de orez, am scufundat-o în apă până am simţit că e suficient de moale încât să nu am probleme cu ea la împachetat (adică am vrut sa fie foarte moale) şi am aşezat-o întinsă bine pe un blat de lemn. Am pus cam o lingură de umplutură într-un capăt şi am rulat normal până pe la mijloc, după care am împachetat marginile şi am rulat până la final (cam ca la sarmale). Pacheţelele le-am pus la prăjit în ulei încins până s-au rumenit pe ambele părţi. Unele recunosc că nu prea s-au rumenit dar au fost la fel de bune:)

Alături de pacheţele am făcut şi o bramboraka. Mâncarea asta super simplă a rămas micul nostru dejul preferat din Cehia şi am zis că ar merge bine la masa asta. “Brambor” înseamnă cartof in ceha aşa că vă daţi deja seama cam cu ce e. Am răzălit 3 cartofi şi am bătut 2 ouă ca pentru omletă. Am amestecat totul bine alătură de o lingură de făină, am condimentat cu sare şi piper şi am pus la prăjit în tigaie 2 porţii separat. Ideea e să distribuiţi compoziţia uniform şi să nu fie prea subţire foaia. O lăsaţi 2-3 minute neatinsă ca să nu se rupă, după care o puteţi întoarce ca pe o clătită.

 Moxi nu a avut răbdare să aştepte pacheţelele şi a mâncat o parte din bramboraka lui asezonată cu somon şi gogoşar.

 Eu am servit-o aşa (cu un pic de sos tartar..obsesie tot de la cehi preluata):

La următoarele pacheţele o să folosesc şuncă probabil pentru că nu sunt aşa mare fan carne tocată şi pentru că mi-s curioasă în ce combinaţii le-aş mai putea servi.

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Pâinici umplute

De fiecare dată când vrem să mâncăm ceva rapid şi uşor, apelăm la o reţetă cu ton şi legume. Eu cumpăr vreo 3-4 baghete pe care le tai în jumătate şi le golesc de miez cu o linguriţă. Partea de miez care scapă nemâncată o amestec cu:

-2 castraveţi muraţi medii

-o jumătate de ceapă

-o roşie

-o jumătate de cutie de porumb

-tonul mărunţit dintr-o cutie de vreo 180g

Amestecăm bine toate ingredientele tocate mărunt în prealabil şi umplem pâinicile cu compoziţia asta.

Pe timp de caniculă noi le lăsăm la frigider vreo 2 ore înainte de a le păpa. Sunt super bune:)

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Broscuţe, purcelaşi, iepuraşi, un liliac şi oameni de zăpadă prăjiţi:)

Hai că titlul e demn de un tabloid…are legătură doar cu pozica de la final:)))

Noi avem o problemă. Avem zilnic discuţii despre prospeţimea/termenul de expirare al alimentelor. Numa nu reuşim să ne întâlnim la mijloc în bătălia asta. Eu declar expirat orice produs care sta mai mult de 3-4 zile în frigider (mă refer la mancaruri gatite şi la fructe şi legume care dau semne de ducă şi nu la produse pe care scrie termenul clar). Moxi în schimb dă ochişorii peste cap şi zice să le mai las un pic că sigur le mâncăm „mâine”. Eh..şi „mâine” fac exact ceea ce propusesem azi..le arunc pentru că s-au stricat. Ştiu…e de rău..nu daţi cu pietre că slavă cerului suntem doar 2 şi nu mâncăm aşa mult . Şi totuşi mă simt vinovată de fiecare dată când arunc ceva. Aşa că  am decis să văd ce am pe ducă sau de prisos prin frigi şi să iau atitudine. Aveam multe ouă, proaspete aduse de sâmbătă, dar sunt conştientă că nu se consumă singure aşa că m-am pus pe facut un tort şi un chec aperitiv. La chec am folosit brânza şi cabanosul cu care nu prea aveam idee ce să fac..şi la tort strugurii pe care în lăcomia mea îi cumpărasem în cantităţi industriale.

Pe ziua de ieri am avut aşa

1. Tortuleţ cu cremă de lămâie şi struguri

Am făcut un blat din 5 ouă (albusurile bătute cu 10 lg zahăr), 5 lg făină, un  praf de copt pe care l-am umplut cu o cremă de lămâie de la Dr.Oetker (conţinutul unui plic se amestecă bine cu 250 ml lapte şi cu 2 lg zahar)..şi am ornat cu struguri. După câteva ore de frigider..o minunăţie:))

 2. Checul aperitiv l-am făcut din 4 ouă (albusurile bătute spumă), 6 lg făină, cabanos, brânză telemea (se poate si de alt fel) şi castraveţi muraţi..toate tăiate cubuleţe..şi le-am lăsat la cuptor..vreo 40 de min..până au trecut testul scobitorii.

3. Aveam nişte cordon bleu prin frigider şi nu ştiam ce să fac „special” pentru el. Eh..m-a luat pe mine „răbdarea” să fac nişte cartofi prăjiţi..cu formele de biscuiţi pe care le-am primit de la Moş Nicolae acu-s vreo 2 ani. Bine..am folosit doar formele mai mici pe care le aveam…şi am scos la înaintare: broscuţe, iepuri, oameni de zăpadă, porcuşori şi îngeraşi…ca la circ:)…La final ne-a fost prea foame ca să mai fac poze..asta e tot ce am la dispozitie.

Nu ştiu dacă o să mai am răbdare să fac aşa ceva şi altă dată…

P.S: Staţi liniştiţi că am prăjit şi resturile de la cartofi:)

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Reţeta de sâmbătă

M-am săturat de şniţele sau de grătare. Şi aveam în congelator doar carne de porc. M-am tot sucit, m-am socotit, am căutat reţete…numic nu-mi convenea. Aşa că am decis să fac ceva “special”…ştiu..a fost un weekend plin de reţete speciale:). Am tăiat carnea mai pe lung în 4 făşii mari..şi mi-am vărsat tot stresul acumulat pe parcursul săptămânii într-o sesiune de bătut..şi bătut…şi bătut:D

Pe fiecare bucată de carne am pus o felie de şuncă, una de brânză şi un jumătate de castravecior murat.

Le-am condimentat cu sare şi piper, le-am rulat şi le-am prins cu scobitori.(excepţia e monstrul din capătul tăvii cu dedicaţie pentru Moxi..făcut ca un sandwich).

Le-am lăsat la cuptor vreo 40 de minute..poate şi mai bine..şi la final le-am uns bine cu partea din brânză care s-a topit şi s-a transformat într-un sos.

Noi le-am servit cu cartofi simpli la cuptor şi o salată de vară cu roşii.

Aş fi vrut să le gust mai cu poftă..şi mai calde..dar m-a scos Moxi din casă repejor la un alt film în aer liber:)

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Chiftele speciale

Datorită minunatei zicale folosită cam o dată pe săptămână de unul dintre noi „aş mânca ceva special”.. a venit rândul meu. Cu surle şi trâmbiţe am aşteptat să iasă din cuptor…chiftelele cu ananas:).

Poate o să vi se pară ciudată combinaţia între dulce şi sărat..între carne şi fructe…aşa am zis şi eu acu-s vreun an când am încercat prima dată reţeta. Dar mi-a plăcut la nebunie şi de atunci are statut de „ceva special”. Reţeta v-o spun pe scurt..şi cu cantităţile aproximate. Am avut un pic de carne tocată…cred că vreo 300 de grame, pe care am mai maruntit-o în roboţel pentru că am o obsesie să fie chiftelele fine. Am adaugat după ochi nişte pesmet şi vreo 2 linguri de sos Worchestershire. Reţeta originală ar fi şi cu usturoi..şi la final date chiftelele prin susan…dar am decis că sunt bune şi fără.  Le-am pus într-o tavă şi le-am lăsat la cuptor cam 30 de minute.

Sucul de la compotul de ananas se pune într-un vas mic, se pune pe foc şi se adaugă 100 g de zahăr tos. Se mai pun 2 linguri de amidon, 3 linguri de sos de soia şi 2 linguri de sos Worchestershire. Amestecăm până se leagă sosul…să fie cam ca o gelatină..şi-l punem peste chiftelele din cuptor. Drept să vă spun cantitatea asta de sos e cam pentru un kg de carne tocata…dar mie îmi place muuult. Sosul o să se lege repede după ce adăugaţi amidonul aşa că aveţi grijă să nu-l ţineţi prea mult pe foc. Culoarea o să fie asemănătoare cu cea a caramelului.

Adăugăm peste şi bucăţi de ananas şi mai lasam 10 minute la cuptor. Eu le servesc cu orez şi cu o salată de morcovi răzăliţi cu măr şi roşii.

Trebuie să multumesc ajutoarelor mele de nădejde în bucătărie: mănuşa cu văcuţe şi chibritele extra lungi care m-au salvat când nu mergea aprinzătorul.

        

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Tufa mea de busuioc

După alergătura cu menta de acu-s câteva săptămâni, azi a venit rândul busuiocului. De câteva zile găsisem o reţetă interesantă de paste dar era aşa mai fancy şi nu aveam unele ingrediente în casă (ok..nimic înafară de paste şi usturoi). De obicei îmi place să adaptez reţetele, să înlocuiesc unele ingrediente, dar azi am decis să încerc să fac reţeta cât mai aproape de cea găsită pe net. M-am dus frumos la supermarket şi am cumpărat ulei de măsline( mama are obsesiile ei cu chestii sănătoase şi o perioadă mă obliga să iau în fiecare dimineaţă o linguriţă de ulei de măsline-pe care eu o aruncam în chiuvetă pentru că îl uraaaamm). Deci zic să aplaudăm pentru prima mea sticlă de ulei de măsline cumpărată din proprie voinţă. Am cumpărat prosciuto, caşcaval, ciuperci şi roşii cherry. Busuioc am găsit numai în piaţă.

Ia priviţi minunăţie de tufă de busuioc.

Am pus pastele la fiert…aveam câteva penne de la mama lor din Italia dar ştiam că Moxi e rupt de foame aşa că am mai adăugat şi din alea spiralate.

A urmat partea mai “fancy-nehotărâtă” (adică eu eram nehotărâtă dacă chiar voi folosi sosul de pesto făcut). Am tocat mărunt o mână de frunze de busuioc, am pisat 2 căţei mititei de usturoi şi am adăugat o lingură de ulei de măsline. La final am amestecat bine şi am pus şi un pic de caşcaval ras. Am gustat…şi mă gândeam că sigur nu o să-l folosesc. Era un pic prea pişcător pentru gustul meu.

Am pus la prajit ciupercile tăiate felii si roşiile cherry. Am adăugat pastele, sosul (iniţial am amestecat doar o parte din paste cu sos dar cand am văzut ce gust bun are l-am pus pe tot …şi vroiam mai muuult) şi apoi am pus feliile de prosciuto (neprăjit) şi cascaval ras.

A ieşit o mâncare super bunăăă. Data viitoare o sa fac mai mult sos, asta e clar. Am invatat ca e bine sa risti in bucatarie. Cel putin azi am castigat:)

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Sunt un mic bucătar “Real”:)

Am găsit un concurs foarte fain organizat de Real . Am văzut vasele Pyroflam în magazinul lor chiar ieri şi mă gândeam ce reţetă aş putea propune pentru concurs. Eu una mi-aş dori o tavă rectangulară pentru reţeta mea preferată de cătite cu pui. Pe lângă faptul că vasele astea se curăţă foarte uşor, nu au nicio problemă la contactul direct cu flacăra sau la şocurile termice. Mai multe despre ele găsiţi aici.

De săptămâna trecută tot vroiam să fac reţeta asta şi nu am avut timp..eh..uite că pe ultima sută de metri îţi găseşti timp chiar şi după 9 ore de muncă:).

E un pic trecut de ora 23 şi eu tocmai am terminat minunăţiile de clătite cu pui. Sunt frântă dar au ieşit aşa de bune, încât nu mai contează. Reţeta mi-e dragă, pentru că am învăţat-o în Cehia, de la un voluntar brazilian cu care am locuit timp de aproape un an( cu altă ocazie vă prezint şi supa de cremvurşti ucraineană sau supa-tocăniţă cu 4 feluri de salam de la nemţi:)). Până la momentul respectiv eu mâncasem clătite doar ca desert aşa că a fost o surpriză foarte plăcută să le descopăr şi în alt mod de preparare.

Să trecem la treabă că ne prinde ziua de mâine…

Cătite bănuiesc că ştiţi să faceţi..eu prefer varianta super simplificată cu un ou, făină şi apă minerală. Nu mă întrebaţi de cantităţi la partea asta pentru că eu fac după ochi..din ochi vă spun că am pus pentru vreo 15 clătite cam 0,5 l apă minerală, 300 g făină..cred..şi oul mai sus menţionat. Le-am amestecat după cum se observă şi în poză..şi le-am..copt-prăjit..încă avem dezbateri cu Moxi pe etimologia termenilor şi modul corect de utilizare.

Pentru umplutură am fiert vreo 300 g piept de pui dezosat…m-am uitat la el insistent până s-a răcit–şi l-am rupt bucăţele mici mici până mi-am vărsat tot stresul de peste zi:) Am pus pieptul de pui cu fooooaarte puţin ulei  într-o oală pe foc(uneori călesc un pic de ceapă dar azi chiar nu aveam chef de ceapă aşa că am renunţat la ea) şi am adăugat pe rând o conservă de porumb, vreo 3 linguri de sos de roşii, o cutie mică de smântână pentru gătit şi 50 g de caşcaval ras. Am amestecat bine toată compoziţia şi le-am lăsat pe foc mic până au dat un clocot.

În fiecare clătită am pus cam 2 linguri din compoziţie şi le-am răsucit în mod tradiţional:)

Am adăugat caşcaval ras..cam 100 g…şi spre surprinderea mea am avut clătite şi compoziţie suficiente pentru încă un strat.

Stratul 1:

Stratul 2:)

Pentru că suntem copii cuminţi şi nu luăm cina la ore atât de înaintate, abia mâine le punem la cuptor vreo 25 de minute până se topeşte caşcavalul.

Poftă bună! Cine are mâine drum prin Mănăştur e invitat la masă:)

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Bucătărim:)

În primul rând îi mulţumesc lui Moxi pentru că a contribuit la fondul meu de cărţi şi mi-am luat prima carte din banii de Book jar:) (cartea a fost la alegerea lui…are peste 700 de pagini şi abia aştept să văd dacă o citeşte curând..eu sper să reuşesc să o strecor printre examene).

Ne-am apucat şi noi vineri seara, după o săptămână de muncă şi şcoală..să gătim. De dimineaţă îmi stătea gândul la un fel de tiramisu dar mi-era groază să ies pe ploaia aia afară. Pe la 3 îmi trimite Moxi mesajul magic: „Aş mânca ceva special”:). Eh..ne-am decis să mergem la cumpărături. De multă vreme eu şi Moxi vrem să inventăm o reţetă proprie…probabil prăjitură. Până desăvârşim reţeta…modificăm altele. Pentru cei sensibili la blasfemii culinare, cei care respectă cu sfinţenie instrucţiunile şi ingredientele…u better stop reading right about now:).

Eu m-am înhămat la a modifica după propriile dorinţe şi ingrediente avute la îndemână o reţetă de tiramisu. Până îi găsim un alt nume..că tiramisu nu mai are cum să fie..să-i zicem doar..PRĂJITURA. Am cumpărat pişcoturi pe care le-am înmuiat o parte în siropul de la un compot de ananas…şi după ce s-a terminat restu le-am înmuiat într-un sirop de apă caldă cu zahăr şi esenţă de rom. M-a speriat preţul unei creme minuscule de mascarpone şi oricum aveam ceva brânză prin frigider aşa că am decis să o pisez bine, să adaug zahăr şi 2 linguri de smântână şi să o amestec bine cu blenderul. Am frecat un gălbenuş de ou cu zahăr…sincer..cantităţile în lumea mea sunt estimative şi gustative:) şi albuşul l-am bătut spumă. Am adăugat oul peste crema de brânză şi m-am pus la clădit straturi de pişcot şi brânză. Peste primul strat de brânza am adăugat ananas…peste cel de-al doilea banane…şi ca detaliu final mai aveam prin frigi nişte glazură şi am zis că e păcat să nu o folosesc. Poate v-aţi speriat de varietatea de ingrediente…de lipsa cafelei sau a alcoolului în care trebuiau înmuiate pişcoturile(nu sunt fan cafea)..dar tocmai am terminat de devorat prima felie(după ce a stat la frigi cam 2 ore)..şi e tare yummy…

La rândul său, Moxi a lucrat la un fel de mâncare cu peşte. E prima dată când încercăm(la singular că eu doar am curăţat un morcov) peşte…şi-s tare curioasă cum o să iasă. Moxi a pus tot felul de legume(morcovi, cartofi, ceapă, ardei..şi nu mai ştiu:) la cuptor cu peştele. Partea bună e că la Auchan ni l-au curăţat cât de cât de solzi şi nu am mai făcut mizerie foarte mare pe aici. Wow..tocmai am scos peştele din cuptor şi miroase demenţial..abia aştept să se răcească..până atunci mă uit la poze:)

La PRĂJITURĂ am facut poza după ce mi-am băgat colţişorii în ea:)

Carasul cu legume la cuptor

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Ceva special

Din când în când, din guriţa mea sau a lui Moxi ies cuvintele magice : “Aş mânca ceva special”..problema nu e asta. Nici măcar noi nu avem habar ce înseamnă, abia ne dăm seama dacă ar trebui să fie dulce sau sărat…ştim doar că trebuie să fie special. Azi ne-a lovit din nou “specialul”. Moxi s-a consolat iniţial cu un alt experiment de tip casuţă(de data asta sub forma de prăjitură şi cu un aspect niţel mai ferchezuit)..dar eu parcă vroiam ceva şi mai “special”. Mi-am înfruntat dorinţa de a da fuga la magazin şi de a-mi cumpăra ceva chipsuri sau dulciuri(yey..câţiva lei în plus la borcănel)…şi am făcut asta:

Eu m-am ocupat de biscuiţi şi de ceai..Moxi m-a ajutat să colorez câţiva şi a venit cu partea de decor…adică a aprins o lumânărică şi a băgat o jumătate de scobitoare in felia de portocală rulată:)) Efectul e maxim zic aşa că îi mulţumesc de ajutor:)

Articole, Bucatarim, English posts, Uncategorized

Failed Experiment

I wanted for days to make this starter. Good thing I did not decided to make it when we had guests:)). When the lady on her blog posted the recipe and the pictures…I honestly believed in my clumsy mind I could do it also. So…it was supposed to look like a house..you can find the recipe here http://torturilelissei.blogspot.com/2009/09/aperitiv-casuta.html

For me..the hard part(baking the structure) was quite easy..and the easy part…it was messy. I realised now I used the wrong kind of cheese for the outside(too liquid)..but I have no excuse. My house turned somewhere around the middle of my project into a very squicky-old-Rabla kind car. I don;t think I will try the recipe again..it’s too much cheese even for my taste…and let’s face it..my skills of spreading cheese and making it look like a house are not fully developed yet.

This is what it should have looked like:

And this is my little failed experiment:))))  Oh God..I’m gonna go try and make it a bit prettier:)))

Articole, Bucatarim, Uncategorized

Reteta dubioasa:)

Pentru ca tot am stat cateva zile pe acasa cu ai mei, mi-a venit doru de scris pe blog..si am la dispozitie doar calculatorul meu vechi si ponosit, cu viteza melcului si fara diacritice.

Vroiam doar sa scriu despre cateva lucruri peste care am dat zilele astea. Am avut vreme intre sesiunile de lupta cu calculatorul si facut curat sau prajituri sa arunc un ochi si pe la tv. “Colindatorii” au luat cu asalt iar casa lui Becali ca sa mai cerseasca 50 de Ron, filmele de la tv cu Mos Craciun sunt tot alea vechi, cele cu nasterea lui Iisus sunt tot dublate sau jucate de british actors cu mult prea mult ruj pe buze…deci nimic nou pe frontul de vest. Aseara in toiul umplutului prajiturilor imi zice mama despre o reteta dubioasa de prajitura de post. Nu am mai publicat pana acuma retete, nici postu asta nu se vrea a fi unul culinar, dar reteta trebuie pusa in lista alaturi de pizza cu mere a lui Moxi:). Cand mi-a zis mama de reteta am crezut ca glumeste..am intrebat daca cuiva chiar ii place asa ceva. A zis ca sotului prietenei ei ii place la nebunie. Saracu om…de fapt nu am ce sa comentez…mi-am dat seama cand am facut crema ca semana cu o mamaliga..tati e mort dupa mamaliga..asa ca nu ma mira ca e o prajitura apreciata de fanii mamaligii:)). Da hai sa nu va mai tin pe jar si sa puteti rade de prajitura asta dubioasa in timp ce va infruptati din deserturi mai traditionale. Hm..se razalesc vreo 7 mere(eu am pus mai multe..strike nr oneJ). Se pune un pahar de zahar peste ele, se adauga 0,5 l apa si se pune la foc. Dementa acum incepe…se freaca 2 plicuri de budinca de vanilie cu un 150 ml apa(un pahar) si se adauga peste ce e pe foc. Se amesteca bine pana dau in clocot si se ingroasa. Intr-o tava se aseaza un strat de biscuiti, “crema” rezultata..iar biscuiti…si pe deasupra de topeste ciocolata neagra. Rezultatul? Acceptabil dar…ciudata combinatia de mar, budinca cu apa si ciocolata:). Pentru o zi de post merge. Eu aseara nu am mai avut rabdare si m-am apucat sa o fac din simpla curiozitate..plus ca mama nu vroia sa o pregateasca fara mine…speriata de dezastrul care o sa iasa. Inchei prin a va spune ca bineinteles tata a papat toata prajitura..eu cu mami l-am ajutat dar nu prea mult:).

Articole, Bucatarim, Cehia, Uncategorized

Pizza cu măr

Ingrediente: blat făcut la repezeală între o partidă de badminton – pe un frig şi-un vânt straşnic – şi o sesiune de căutat obiective de vizitat în Praga. Blatul iese bine, creşte voinic, dar din start uit să pun ulei în tavă- primul semn care prevesteşte dezastrul. Scoatem aluatul, punem ulei, întindem iar aluatul în tavă…same old story. Tăiem salam şi legume muuulte şi pun tot pachetul de brânză ca să fie cât mai bun. Moxi are ideea magnifică de a adăuga măr… Oare cum e pizza cu măr? După cum se va observa nici noi nu am aflat încă… Îl las pe Moxi să seteze temperatura, nu înainte de a-i face o poză, pentru că el a venit cu straşnica idee: hai să ne denumim reţetele..să le facem mai speciale. Deci am păpat pizza cu măr..pardon..cu scrum. Pentru că mârşavul- că mai bine nu i-oi zice, a setat temperatura la 230- cerculeţe mici pe care nu le găsesc pe tastatură- Celsius…timp de 40 de min. Eu tot am întrebat din 10 în 10 min…eşti sigur că nu e gata? Nuuu..Aşa că am mâncat (eram rupţi de foame şi nu aveam altceva).. pizza cu scrum. Şi ca să nu-l las pe mârşav de mândra minune cu reţeta lui, trebe să menţionez gomboţii mei cât pumnul. Dar aşa păţeşti când iei reţete de pe internet în care scrie că ai nevoie de un kg de cartofi. Nota Bene: la gomboţi trebe un singur cartof.. nu un kil…aşa mi-a spus mami.. după ce am frământat până mi-a ieşit sufletul şi aluatul tot se lipea…eh… gomboţii au crescut mai ceva ca făt-frumos şi probabil au hrănit/ucis ceva lighioane din canalizare. Orice s-o fi întâmplat tot faptă bună se consideră. Cu gomboţii nu am poze (ştiu..convenabil) aşa că tot Moxi pică de bai…