Articole

Jurnalul unei alergătoare de noapte – la sat

Cu vreo lună de zile înainte să împlinesc 30 de ani m-am apucat de alergat. Mai cochetasem cu ideea și anii trecuți, mai alergasem pe bandă și de câteva ori și prin sat (stau lângă Cluj), dar de fiecare dată mă demoralizam când vedeam cât de obosită eram la final și că avansam destul de greu. Ce să mai, îmi găseam mereu scuze. La fel ca în multe alte situații, cred ca există un moment în care lucrurile se așează și se întâmplă un fel de declic. Dacă mi-ai fi spus acu-s câțiva ani că o să am un program de sport disciplinat aș fi râs și mi-aș fi mâncat în continuare ciocolata. Nu vă speriați…nu am renunțat la ciocolată.

Așa că m-am decis să alerg. Deși merg foarte mult pe jos zilnic, nu am o condiție fizică foarte bună și am vrut să schimb asta. Dar aveam nevoie de o motivație. Așa că am decis ca în acest an să alerg la un seminaraton. Primele antrenamente au fost oribile. Alerg predominant seara pentru că la țară lumea se uită după tine de parcă ai umbla goală pe stradă. Așa că aștept să se întunece, îmi pun căștile în urechi, buful pe față și pornesc la drum. M-a bătut gândul să merg iar la sală pentru că am parte de un abonament super ieftin prin intermediul companiei la care lucrez, dar mi-am dat seama că aș consuma destul de mult timp și nici nu prea îmi place să socializez și să fiu înconjurată de oameni când fac sport. Așa că pentru a nu alerga zilnic (am doar asfalt la dispoziție și mi-e milă de oasele mele) am găsit niște antrenamente pe youtube de yoga si pilates (pentru începători momentan), care să mă ajute cu durerile pe care le mai am inevitabil dupa alergările lungi și să îmi creeze un plus de rezistență.

La o lună după ce am început antrenamentele am participat la un cros de 5 km. Sincer, a fost un sentiment foarte fain să ai susținerea oamenilor, a fost super emoționant să văd un grup de participanți în scaun cu rotile, dar nu mi-a plăcut de mine pentru că mă demoralizam când mă întreceau alții așa că măream ritmul. Am terminat decent, undeva pe la mijlocul mulțimii (am fost vreo 3000 de participanți), dar mi-a fost incredibil de rău pentru că m-am forțat să fug cu o viteză mai mare decât eram obișnuită. Așa că sper să mă controlez pe viitor și să alerg în ritmul potrivit pentru mine, nu în funcție de capacitățile celorlalți. Scopul meu nu e să câștig semimaratonul, doar să-l termin 🙂

Peste 2 săptămâni o să particip la o cursă de 10 km și ulterior am timp până la final de septembrie să ajung la performanța de a alerga 21 de km.

Momentan pot alerga cam 7 km fără probleme și săptămâna asta o să încerc să ajung cam la 8-9. Încă sunt într-o perioadă de testare, dar în funcție de cât sunt de obosită la final de zi antrenamentele mele variază între alergări de 5 km+ 45 min (yoga+pilates) în zilele bune, doar una din cele două activități în zilele mai obositoare, pauză (o dată pe săptămână), 1 alergare lungă în care să încerc să-mi depășesc săptămânal limitele (de obicei vinerea sau sâmbăta) și 1 zi în care fac alt sport (de obicei în weekend ieșim la alte activități: tenis, badminton, drumeții).

Deocamdată asta e viața mea și sper să mă țin de alergat ca să ajung cu bine la semimaraton 🙂

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *