Articole

Jurnal de călătorie – Andorra

Nu știam ce să vizităm prin zonă în următoarele 2 zile așa că la recomandarea lui Cornel (unchiul meu) am decis să vizităm Andorra. Știam că deși nu e în UE, nu avem nevoie de pașaport și datorită numărului mare de turiști și a comerțului masiv și ei folosesc euro ca monedă. Andorra e la granița dintre Spania și Franța și e condusă mereu de doi principi: de Președintele Franței și episcopul de Urgell (localitate vecină din Spania). Cu mașina e cam la 2,5 ore de Lleida și pentru că e extra sezon (la ei schiul e la mare căutare) am găsit repede un hotel aproape de centru și de autogară. Nu că Andorra la Vella ar fi foarte mare :)). Hotelul la care am stat, Zenith Diplomat, era cotat la 4 stele, dar eu i-aș da maxim 3. Un stil cam prăfuit, curat totuși, dar cam învechit. Și de această dată ne-a dus Nico cu mașina până în Lleida și la 9:30 am găsit un microbus care mergea până în Andorra la Vella. Am plătit atunci și biletele de întors pentru a doua zi la ora 18:00 (41 Euro de persoană). Drumul până acolo a fost horror pentru mine, mi se pare că șoferii de autobus circulă cu viteză foarte mare. Ceilalți pasageri nu păreau impacientați, dar eu având mici sechele am fost foarte panicată mai ales la curbele din munți. Pirineii sunt fantastici și cu toate că am fost la o altitudine mare și ne-am așteptat să mai și plouă, am avut parte de 2 zile senine de tot. În prima zi am bătut la pas toată zona comercială și ne-am dat seama că nu ne atrage ideea de prețuri fără TVA și promoții (mai ales că aveam bagaje mici la avion) și nu venisem cu gândul să cheltuim bani pe cine știe ce. Spre seară am descoperit centrul vechi și am început să apreciem Andorra la adevărata ei valoare.

Și ca să profităm cum se cuvine de ea am decis să facem un traseu cu un autobus turistic. Cu transportul în comun ar fi fost destul de complicat să ne deplasăm printre satele răsfirate în munți și nefiind sezon, doar ghizii au cheile de la anumite monumente/muzee. Așa că am mers la Centrul de Informare Turistică și ne-am luat bilete pentru un tur la ora 9:00 a doua zi cu 15 euro de persoană care includeau și intrările la obiective. În fiecare zi tururile aveau altă temă, noi am prins unul super frumos  și variat care a inclus vizita la o biserică veche, un muzeu etnografic, un muzeu al motocicletelor și o vizită la sanctuarul lui Meritxell, protectoarea Andorrei. Ghidul nostru explica totul pe rând în castellană, engleză, franceză (știa și germană, no worries). Casa Cristo, muzeul vizitat a avut ceva foarte special. Am avut ocazia să vedem cum trăia pe vremuri o familie tipic andorană:). Casa pe 2 etaje, cochetă, dar gândită foarte practic. A contat mult faptul că acea casă a fost locuită de o familie și că lucrurile lor rămăseseră acolo drept mărturie. Pozele, hainele, tacâmurile…aveai impresia că se vor întoarce să ia cina. Jos era o încăpere în care erau ținute animalele și dormitorul bunicilor sau al părinților era chiar deasupra și era cea mai călduroasă încăpere. Copiii dormeau la etajul următor unde exista și o încăpere mai mare în care familia se aduna la sărbători. M-a fascinat că aveau inclusiv o chiuvetă din piatră în bucătărie care avea scurgere în stradă.

Cred că pentru Moxi a fost foarte frumos la Muzeul Motocicletelor pentru că a fost ultimul vizitator de acolo ;)).

Mi s-a părut interesant și sanctuarul lui Meritxell. Numele ei mi se pare foarte interesant. Chiar văzusem că pe tipa de la info point o chema așa, dar nu știam cum se pronunță (Meritcel) și am aflat că e unul din cele mai populare nume de fete din Andorra. Acest sanctuar a ars la un moment dat și a fost reconstruit într-o manieră extrem de modernă.

Prima biserică vizitată a fost una dedicată Arhanghelului Mihail și se crede că ar fi de prin secolulele 13- 16. Asta pentru că oamenii au mai intervenit și se observă influențe din perioada romantică. Ghidul ne-a atras atenția unei picturii cu Moise și tabla poruncilor. Apăreau doar 9 porunci. Lipsea a 6 a: Să nu fii desfrânat. Fiind perioada romantică, pasiunea și exhuberanța erau la ordinea zilei și această poruncă i-ar cam fi incomodat așa că au decis să o ignore :).

Ne-am încheiat turul cu o vizită la Mirador Roc del Querr, de unde am avut o priveliște superbă asupra Andorrei și a satelor vizitate. După prânz am revizitat centrul vechi al Andorrei la Vella și ne-am bucurat de parcul ei drăguț. Da, pe drumul de întoarcere și Moxi a fost un pic stresat de viteza șoferului și de depășirile lui, dar am ajuns cu bine în Lleida de unde ne-a preluat Nico. De data asta urma să stăm 3 zile pe capul ei și să petrecem timp cu familia.

P.S: O chestie foarte faină care mi-a plăcut mult în Andorra la Vella e modul în care oamenii și instituțiile statului reușesc să profite de fiecare centimetru pe care-l au la dispoziție (țara fiind așezată pe o vale dintre Pirinei). Astfel că pe măsură ce urci drumul dinspre clădirea Guvernului, ajungi cumva la un alt nivel pe care e situat orașul și spre surprinderea noastră, chiar deasupra clădirii Guvernului e amenajat un fel de parc, o zonă pentru comunitate. Fără forțe de ordine sau garduri, poți privi ușor în acea clădire chiar de pe drum :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *