Articole

Jurnal de călătorie – Ziua 1 – Zaragoza

Am planificat această vacanță încă din primăvară și pentru noi a fost de fapt #săptălunademiere :). Am vrut să o avem mai în toamnă ca să nu prindem canicula și să fugim de frigul din România. Ne-a ieșit perfect, doar într-o zi ne-a prins ploaia până la prânz și nu ne-a incomodat prea tare. Ne-am stabilit un traseu pe care l-am mai modificat pe parcurs, dar am încercat să integrăm în vacanța asta și mare și munte, și orașe faine de vizitat și timp de petrecut cu familia (am fost 3 zile la mătușa mea) și am vrut să profităm la maxim de orarul zborurilor. Cum ea locuiește la jumătatea distanței dintre Zaragoza și Barcelona, am decis să zburăm de la Cluj marți dimineața spre Zaragoza, să vizităm orașul și seara să luăm un tren spre Lleida, unde ne-a așteptat ea ca să ne ducă într-un sat la 10 km de acolo.

În Zaragoza am luat un autobus de la aeroport la autogară – autobusele merg destul de des, bilet de la șofer cu vreo 1,6 Euro cred (am avut un troller mic și un ghiozdan cu noi) și ne-am lăsat bagajele în spațiul amenajat acolo (gara și autogara sunt în același loc). E totul automat, cu o fisă de 5 euro deschizi un dulap de la care primești cheie și ai destul spațiu pentru 2 bagaje medii. Să aveți mărunți că noi i-am stricat ziua unei doamne de la ghișeu căreia i-am dat să ne schimbe o bancnotă de 100 E :). Ne-am cumpărat biletele pentru seara la ora 18:30 spre Lleida și am decis să mergem cu un tren din acela super rapid care ajunge la 300 km/oră. În 40 de minute am ajuns. Dar revin la trenurile lor pe final de articol.

Din autogară am luat un bus (nr.34) spre centru și ne-am dat jos puțin mai devreme pentru că am zărit Palatul Aljaferia și am decis să ne începem de acolo vizita. Dumnezeu să le dea bucurie eternă celor care lucrează la Google Maps și orice hărți ajutătoare pentru că ne-am descurcat excelent cu ajutorul lor. Ne-a plăcut foarte mult Aljaferia și am reușit să intrăm în atmosfera Zaragozei de demult, din vremea în care era sub cucerire otomană. Ne-a plăcut foarte mult curtea interioară, detaliile de pe tavane, structura clădirii. Palatul are și funcție administrativă așa că în unele zile nu poate fi vizitat când există ședințe, dar găsiți toate detaliile pe site-ul lor. Era încă destul de devreme așa că am decis să ne continuăm vizita pe jos până în centrul Zaragozei.

     

În toată vacanța asta de 10 zile am avut temperaturi de 26-30 grade așa că ne-am bucurat de palmieri și de atmosfera de vară din Spania. Zaragoza e un oraș foarte curat și aranjat și ne-a plăcut enorm. În centru există o biserică absolut fabuloasă, una din cele mai mari pe care le-am vizitat: Basillica de Nuestra Senora del Pilar. Am văzut chiar și o confesiune într-un colț și am asistat la o slujbă la unul din altare. Tot aici am văzut și lumânările electrice care se aprind dacă pui 2 euro, o îmbinare inedită a religiei cu tehnologia. Am suit cu liftul și în ascensorul bisericii, Ascensor del Pilar și am avut o vedere fabuloasă deasupra Zaragozei. Toată piața în care se află biserica e frumoasă, imensă, perfectă pentru turiști. Și pentru că ne-a luat foamea și oboseala după atâta plimbărit, am trecut podul de piatră peste râul Ebru și am căutat o Mercadona (un supermarket de-al lor) ca să ne aprovizionăm cu apă și mâncare. Am mers apoi într-un parc și ne-am mai pierdut pe străduțe până pe la 17 și apoi ne-am îndreptat spre gară. Gara din Zaragoza e mare și are un sistem de securitate bine pus la punct. Poți ajunge la liniile de tren doar dacă treci printr-un security check exact ca la aeroport și dacă ai bilet de tren cumpărat. Sala de așteptare e foarte curată și amenajată modern. Deși planul nostru inițial a fost să ne luăm bilete de tren online pentru toate vizitele planificate în interiorul Spaniei, a fost mai bine că nu am făcut asta, ținând cont de grevă, schimbările noastre de plan și alte mărunțișuri. Fiecare oraș are propriile reguli când vine vorba de timpul înainte cu care poți cumpăra biletele, lucrurile depind de tipul de tren ales.

Și-am ajuns iar la minunatul tren care ne-a dus cu 300 km la oră. Foarte curat, ajuns la timp, aveam inclusiv radio (puteai să-ți conectezi căștile de mânerul scaunului și aveai vreo 5 posturi de radio la dispoziție) și 3 televizoare în compartiment unde rula un film. Liniile astea de tren sunt complet separate de cele regionale care opresc în toate satele. Trenul venea de prin Madrid și avea maxim 6 stații mari. Noi până în Lleida nu am avut nicio oprire și nici nu am văzut orașe prin zona. Doar câmp :). Am ajuns la 19:15 în Lleida și am mers repede până în autogară ca să ne căutăm autobusul pentru a doua zi: Andorra ne aștepta cu nerăbdare. Prima zi în Spania a fost fantastică, dar un pic obositoare 🙂 mai ales că eram nedormiți (dormisem 2 ore și pornisem de acasă la 4:30 dimineața).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *