Uncategorized

Despre cursurile de improvizație

Vă spuneam într-o postare anterioară că mi-a fost greu în ultima perioadă să mă țin și de blog pentru că s-au adunat destul de multe activități în offline. Una din preferatele mele e improvizația. M-am înscris la un curs care durează 3 luni, avem ateliere săptămânale joia, de la 18:30 la 21:00 și la final vom avea un spectacol. Am emoții foarte mari pentru spectacol. M-am obișnuit repede cu grupul și suntem cam 10-15 la fiecare atelier așa că nu simt presiune din partea “publicului”. Simt că vrem cu toții să ne iasă bine scenele, că învățăm. Dar la spectacol aș vrea să dăm bine și să se vadă progresul nostru 🙂

Ideea e că am observat ceva interesant. Înainte de fiecare atelier am impresia că nu o să mă descurc, că sunt prea obosită și deconcentrată și că nu o să pot să intru în rol. La improvizație e fain când ies scenele amuzante, când te mulezi foarte tare pe personaj și chiar îi exagerezi anumite caracteristici. Deci nu e ok să fii abătut, cu capul în nori sau supărat. Trebuie să fii prezent 100%. Eu cel puțin așa cred. Faza e că din momentul în care începem exercițiile și mai ales spre final când jucăm scene, uit de absolut orice altceva. Și cu toate că mai am mult de lucrat la modul în care îmi folosesc mâinile sau poziția corpului în timpul scenelor, cu toate că uneori am la începutul scenei unele secunde de blocaj total, la final simt că da, am construit un personaj din nimic. Și e super tare să ai colegi cu care să creezi povești și să reușești să-i amuzi pe cei din public.

Am observat o altă chestie interesantă. Că la începutul atelierelor tindeam să mă ofer voluntar ca să joc în scene în care deja se anunțaseră ca doritori persoane cu care mă întelegeam bine sau simțeam că sunt pe aceeași lungime de undă. Ulterior, ca să cresc nivelul de provocare, am încercat să joc de fiecare dată cu alți colegi ca să fie experiența cât mai complexă. Pentru mine a fost o perioadă foarte faină în care am învățat o grămadă de lucruri noi despre mine. În plus, multe dintre activități le pot folosi la asociație cu copiii sau tinerii cu care lucrez, așa că e un câștig în plus.

Și ce-mi place și mai mult e că ajung seara la 10 acasă și-i povestesc lui Moxi entuziasmată despre ateliere și ajung să joc cu el mici scene în sufragerie. <3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *