Ambasador de Brand ALLFA, Carti

Stabilit în România – Nigel Shakespear

Editura ALL e foarte aproape de sufletul meu pentru că încă îmi aduc aminte de toate campaniile faine de promovare a lecturii la care am participat cu ajutorul lor. Și îmi aleg mereu cu entuziasm cărți de pe site și abia aștept să le descopăr noutățile.

I-am rugat să-mi trimită lunile trecute un titlu care m-a făcut extrem de curioasă și abia am așteptat să devorez această carte: Stabilit în România de Nigel Shakespeare. Cartea conține o serie de mărturii/interviuri cu diverși oameni care au decis să trăiască în țara noastră. Motivele lor sunt diverse. Unii au venit aici după 90 cu tot felul de ajutoare și ONG-uri, unii au decis să-și deschidă afaceri aici, alții au fost mânați de dragostea pentru jumătatea lor. Și cum oamenii intervievați sunt din diferite zone ale lumii și are fiecare părerea lui, cartea nu prezintă o opinie împărtășită de toți. Unii cred că avem un mare potențial de dezvoltare, că românii sunt extrem de primitori și descurcăreți, că e bine că ne păstrăm tradițiile etc. Alții, sunt mai cârcotași am putea spune și ne reproșează destul de multe: că dăm șpagă, că nu respectăm norme de igienă, că suntem răi unii cu alții etc. Eh, nu poți mulțumii pe toată lumea și oricum, chiar și noi românii avem păreri diferite despre poporul din care facem parte.

Mi-a plăcut foarte mult povestea unui olandez care s-a căsătorit cu o tânără de etnie rromă și cum s-a integrat în familia acesteia. S-a mutat într-un sat cu un număr destul de mare de țigani și viața lui nu mai are programul strict pe care îl avea în Olanda. Dar cu siguranță e mult mai interesantă :))

Mi-au plăcut oamenii din carte care în momentul în care au decis să se stabilească definitiv în România au acceptat-o cu bune și cu rele. Nu au rămas în bula lor de expați, așa cum cunosc multe cazuri. Și-au dat copiii la școli românești, au învățat limba și au început să adopte și din obiceiuri. Cu toate astea, majoritatea celor intervievați au spus că nu au oferit șpagă niciodată. Îmi vine greu să cred, dar ținând cont că mulți conduc firme mari, nu prea au ei de unde să știe dacă angajații lor au mai dus câte o ciocolată la ANAF sau la alte instituții. Nu e șpagă mare, e doar o atenție 🙂

Am rezonat mult cu o idee despre turismul la sat pe care tot mizăm mulți dintre noi. Zicem că trebuie să menținem satele așa, cu frumusețea lor naturală, nealterată de tehnologie și modernitate. E drăguță ideea, dar de multe ori nu ne gândim la oamenii care trăiesc în acele locuri izolate, doar îi acuzăm că stau în șomaj sau nu au acces la locuri de muncă pentru că nu au efectiv infrastructura ca să ajungă la un loc de muncă. Nu ne gândim că în multe sate nu sunt medici, cabinete medicale și poate în multe nici electricitate.

Mie mi-a plăcut mult cartea asta pentru că am privit România prin ochii unor oameni care au adoptat-o de bunăvoie. Cu bune și rele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *