Articole, Uncategorized

Soluția Schopenhauer

Irvin D. Yalom este unul din autorii mei preferați. Și asta datorită faptului că în primul rând este psihoterapeut și în cărțile sale reușește să aducă multe elemente de psihologie și terapie pe care le explică pe înțelesul tuturor. În cărțile lui am găsit teme diverse, dar cea mai fascinantă mi s-a părut mereu tema morții și cum se confruntă diferite persoane cu conștientizarea faptului că nu mai au mult de trăit.

Știu că puteam să încep anul cu o lectură mai ușoară, dar i-am rugat pe cei de la Libris să-mi trimită “Soluția Schopenhauer” pentru că deja citisem câteva cărți (biografii în special) care aveau ca temă centrală moartea sau un diagnostic fatal și am vrut neapărat să  revin la Yalom (citisem anterior o altă carte de-a sa “Privind soarele în față” și știam că voi găsi diverse abordări filosofice utile).

Julius este un psihoterapeut de succes, care află că nu mai are foarte mult de trăit din cauza cancerului. Privind retrospectiv la viața sa, își aduce aminte de câțiva foști pacienți pe care el consideră că nu i-a putut ajuta îndeajuns prin terapie și este curios ce fel de viață au avut până la urmă. Pe Phillip îl consideră într-un fel cel mai mare “dezastru” al carierei sale. Asta pentru că simte că nu au avut niciodată o conexiune adevărată, că Phillip era un om foarte distant, singuratic și cu o dependență de sex pe care nu reușea să o vindece. Julius îl contactează pe Phillip și află cu stupoare că acesta s-a reprofilat și dorește să ajungă psihoterapeut. Are nevoie însă de supervizarea unui profesionist. Julius acceptă acest lucru cu condiția ca mai întâi, Phillip să participe la sesiuni de terapie în grup, ca să-și dea seama dacă fostul său pacient este acum mai empatic, mai sociabil și dacă are calitățile necesare pentru a ajuta viitorii pacienți. Evoluția lui Phillip, dinamica grupului care participă la terapie, modul în care Julius ghidează discuțiile și mai ales modul în care pacienții răspund la aflarea veștilor despre sănătatea lui Julius, au fost prezentate impecabil de către autor. Ai cumva ocazia să fii martorul unor astfel de ședințe și să vezi cât de importante sunt anumite procese și întrebări. La început am avut impresia că lumea doar se va certa sau va povesti lucruri insignifiante la acel grup. Dar analiza modului în care sunt formulate unele afirmații, accentul pus pe identificarea sentimentelor, m-au făcut să înțeleg progresul grupului și să văd valoarea acestui gen de terapie. Nu la toate cărțile ajung la final să-mi pun întrebarea: “Ce am învățat din această carte?” Asta pentru că nu neapărat toate cărțile au accest scop. În schimb în acest caz, mi s-a părut o lectură foarte valoroasă și mi-a deschis apetitul pentru a relua căteva cărți de filosofie.

Partea interesantă e faptul că romanul e scris pe 2 planuri. În prezent avem grupul de terapie care se întâlnește o dată pe săptămână. Phillip susține că a reușit să se vindece și să evolueze datorită filosofiei lui Arthur Schopenhauer, așa că al doilea plan este reprezentat de întâmplări din viața acestuia și modul în care a fost creată opera sa. Schopenhauer n-a fost cea mai plăcută și sociabilă ființă din lumea asta, dimpotrivă. A avut relații problematice spre inexistente cu familia sa și grație unei mici moșteniri de la tatăl său, nu a fost nevoit să muncească niciodată.  Așa că a trăit singur, încercând să-și publice operele și insultând alți filosofi în ele 🙂

Cartea asta a fost cartea mea de autobus 🙂 Am în fiecare zi la mine o carte pe care o car în geantă. De obicei încerc să nu fie ceva foarte voluminos. “Soluția Schopenhauer” e o carte destul de mare, dar mi-a plăcut așa de mult să îmi încep diminețile cu grupul de terapie al lui Julius, încât nu a mai contat acest aspect 🙂

solutia-schopenhauer_1_fullsize

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *