Articole, Uncategorized

Supă cremă de usturoi

Fiind iarnă, una din rețetele care apărea constant pe bloguri și în newsfeed era cea de supă cremă de usturoi. Interesant e faptul că e primul an în care observ rețeta și mai ales din surse atât de diverse. Așa că am zis că merită experimentată, chiar și doar de dragul artei 🙂
Până pe la 20 de ani, eram genul de om care avea foarte multe pretenții la mâncare. Pe lista alimentelor și mâncărurilor de care nu mă atingeam nici să mă tai se numărau: ciupercile, varza, uleiul de măsline și măslinele, ceapa, usturoiul, spanacul, zacusca, vinetele și probabil lista e mai lungă, dar am îmbătrânit și am o scuză.
După ce am început să îmi gătesc singură, am avut tot mai mult curaj să experimentez gusturi noi. Mai ales pentru că știam exact ce am pus în mâncare, nu-mi era frică de necunoscut. Din momentul în care nu am mai mâncat carne (cu excepția peștelui), nu am mai avut niciun fel de problema cu legumele, indiferent în ce formă s-ar prezenta.
Așa că, dacă mai demult nici prin cap nu mi-ar fi trecut să gust o supă cremă de usturoi, iată că am și gătit-o și am și mâncat-o ;). Never say never.
Și uite cât am deviat până să vă povestesc despre rețetă. Pentru că nu mă pricep la cantități și o spun a mia oară că nu sunt blogger culinar, vă invit să luați rețeta direct de pe un site specializat.
Eu am cumpărat 4 căpățâni mari de usturoi, pentru că știam că nu o să am răbdare la curățat. Mi-am pus laptopul în bucătărie și în timp ce mă uitam la un film am reușit să termin și această parte deloc interesantă a rețetei. Am curățat usturoiul complet pentru că nu aveam la îndemână o sită fină ca să strecor ulterior supa (după cum era în rețeta originală). Am curățat și tăiat cuburi și doi cartofi medii și am călit o jumătate de ceapă într-un strop de ulei. Apoi am pus usturoiul, cartofii și i-am lăsat la fiert cu apă puțin peste nivelul lor. Când mi s-au părut fierți am adăugat și puțin lapte (eu zic că a fost maxim 100 ml) și am mai lăsat 5 min. După, am pus blenderul la treabă și a rezultat crema. Atunci mi-am dat seama că am uitat să pun sare. De fapt, îmi fusese teamă să pun sare neștiind ce gust o să aibă. Așa că am pus sare și piper până am simțit că e suficient (pui sare, pui piper, guști…și tot așa:). Am adăugat și o lingură de smântână ca să-i dea o textură mai cremoasă și am mâncat supa cu niște pâine prăjită.
La prima gustare nu m-a impresionat. Când s-a răcit mă tot învârteam cu o bucată de pâine în jurul ei. A doua zi, direct din frigider, mi s-a părut genială 🙂 Gustul îmi aducea aminte de un sos de paste așa că am decis să duc mai departe experimentul. Am adăugat o conservă de ton și am transformat supa cremă în sos pentru paste. Acuma, mi-e dor de supă 🙂
Am crezut că nu o să mai fac supa asta niciodată, dar are ceva interesant. Cred că de câteva ori pe iarnă poate fi o mâncare super interesantă, mai ales că e plină de vitamine și de antibiotic natural. Cred că versiunea a doua o să conțină mai puțin usturoi și mai mulți cartofi.
P.S: Gustul de usturoi nu e foarte intens, mai ales după ce e fiert bine. Aerisiți bine bucătăria după ce terminați cu fiertul legumelor și în rest nu aveți de ce să vă faceți probleme.
P.S 2: Am reuşit să fac reţeta şi a doua oară cu vreo 3 cartofi şi doar vreo 3 căţei de usturoi mai mici…deci a fost o supă cremă de cartofi cu usturoi. De data asta nu s-a simţit mai deloc gustul şi mirosul de usturoi, dar varianta rece nu a fost la fel de savuroasă. Totuşi, asta e versiunea finală pe care o s-o mai gătesc de acum înainte.
12743482_235730353428935_1142165339782020716_n

1 thought on “Supă cremă de usturoi”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *